Biomarker universal, esențial, identificat pentru neuroblastomul copilăriei

Cercetătorii de la UC San Francisco dezvăluie rolul esențial al proteinei AF1q în neuroblastom, o tumoră solidă extracraniană frecventă în copilărie, responsabilă pentru un procent semnificativ din decesele cauzate de cancer în rândul copiilor. Boala se dezvoltă din țesutul nervos timpuriu, afectând în general copiii sub cinci ani, iar cazurile cu risc înalt au o rată de supraviețuire de doar 50% pe o perioadă de cinci ani.
AF1q, identificată inițial în leucemia acută mielogenă, este exprimată în mod universal în tumorile de neuroblastom, indiferent de clasificarea riscului, precum și în liniile celulare de neuroblastom cu și fără amplificarea MYCN. Silențierea AF1q în celulele de neuroblastom duce la arestarea ciclului celular, apoptoză și o reducere semnificativă a tumorigenității. Mai mult, AF1q protejează proteina N-Myc de ubiquitinare și degradare proteazomală, influențând căile de semnalizare AKT/GSK3β și Ras/ERK. Aceste descoperiri subliniază AF1q ca un regulator nou al N-Myc și un factor de viabilitate în neuroblastom, oferind o potențială țintă terapeutică pentru dezvoltarea de strategii noi în tratamentul neuroblastomului.

Analiza bazelor de date, inclusiv Enciclopedia Liniei Celulare de Cancer a Institutului Broad și „Depmap” Cancer Dependency Map, a arătat că AF1Q este exprimată la niveluri mai ridicate în neuroblastom decât în orice alt tip de tumoră examinată. Silențierea AF1q în modelele in vitro și in vivo a demonstrat dependența celulelor de neuroblastom de expresia AF1q pentru supraviețuire și tumorigenitate. În plus, AF1q a fost identificată ca un marker universal al tumorilor de neuroblastom, sugerând un rol presupus ca genă de diferențiere neurală.

Silențierea AF1q induce apoptoza prin calea apoptotică intrinsecă, implicând activarea p53 în celulele Lan-5, în timp ce în celulele Kelly (care nu au o copie funcțională a p53), apoptoza sugerează că AF1q poate angaja alte căi supresoare tumorale care operează în absența p53. Reducerea nivelurilor celulare de N-Myc după silențierea AF1q și protecția N-Myc de degradare proteazomală prin modularea căilor de semnalizare subliniază rolul crucial al AF1q în stabilizarea N-Myc în neuroblastom.

Descoperirea că AF1q acționează ca un regulator necunoscut până acum al degradării N-Myc dependentă de proteazom deschide calea pentru dezvoltarea de strategii noi de destabilizare a N-Myc, o țintă considerată anterior netratabilă medicamentos în neuroblastom. Această cercetare evidențiază potențialul AF1q ca o țintă terapeutică nouă, oferind oportunități pentru dezvoltarea de abordări terapeutice inovatoare în lupta împotriva neuroblastomului.

sursa: News Medical