Antibioticele repetate la sugarii prematuri au fost asociate cu problemele pulmonare pe termen lung

Un studiu de cohortă publicat în JAMA Network Open și realizat de German Neonatal Network (GNN), a investigat asocierile dintre expunerea perinatală la antibiotice și funcția pulmonară la vârsta școlară timpurie în rândul copiilor născuți prematur cu greutate foarte mică la naștere (very low birthweight - VLBW). Cercetătorii au analizat peste 3.100 de copii născuți prin cezariană, urmăriți până la vârsta de 5–7 ani, pentru a evalua impactul cumulativ al antibioticelor administrate în perioada antenatală, perinatală și neonatală.
Antibioticele sunt utilizate frecvent în îngrijirea perinatală, în special în cazul nașterilor premature, atât pentru prevenția infecțiilor materne și neonatale, cât și pentru profilaxia chirurgicală. Totuși, numeroase dovezi din modele animale și studii epidemiologice la om sugerează că expunerea precoce la antibiotice poate perturba dezvoltarea microbiomului și poate influența negativ imunitatea și sănătatea pulmonară ulterioară. Nou-născuții prematuri prezintă un risc crescut de boală pulmonară cronică și complicații respiratorii, iar utilizarea frecventă a antibioticelor în această populație vulnerabilă poate avea efecte de durată asupra funcției respiratorii.

Despre studiu

Acest studiu observațional, multicentric, de cohortă, a inclus 16.232 de nou-născuți cu greutate sub 1.500 g, născuți în perioada 2009–2017 în 58 de unități de terapie intensivă neonatală din Germania. Dintre aceștia, 3109 copii născuți prin cezariană au fost incluși în analiza principală, fiind împărțiți în trei grupuri de risc pentru expunere la antibiotice (antibiotic risk score - ARS):

•  ARS I (risc scăzut): doar profilaxie antibiotică maternă preoperatorie pentru cezariană.
•  ARS II (risc intermediar): profilaxie preoperatorie și tratament antibiotic postnatal.
•  ARS III (risc înalt): tratament antibiotic antenatal matern, profilaxie pentru cezariană și tratament antibiotic postnatal.

Urmarirea s-a făcut între 5 și 7 ani, incluzând spirometrie standardizată, chestionare adresate părinților și colectarea datelor despre episoade de wheezing, bronșite și spitalizări recente. Parametrul primar a fost scorul z al volumului expirator forțat în prima secundă (FEV1), iar parametrii secundari au inclus capacitatea vitală forțată (FVC), episoadele de wheezing și funcția pulmonară suboptimală (FEV1 < 80%).

Rezultate

Caracteristici clinice

Dintre cei 3.109 copii incluși:

•    292 (9,4%) au fost în grupa ARS I,
•    1.329 (42,7%) în ARS II,
•    1.488 (47,9%) în ARS III.

Majoritatea copiilor au fost expuși postnatal la antibiotice (90,6%). Vârsta gestațională mediană a fost de 27,8 săptămâni, iar greutatea mediană la naștere de 970 g. Aproximativ 43% proveneau din sarcini multiple.

Funcția pulmonară

S-a constatat o relație semnificativă doză-răspuns între numărul de expuneri la antibiotice și scăderea funcției pulmonare. Comparativ cu grupa ARS I:

•    ARS II a fost asociat cu o reducere medie a scorului z FEV1 de −0,31 (P = 0,03).
•    ARS III a adus o reducere suplimentară de −0,27 (P = 0,006).

Trendul general arată o scădere a FEV1 z odată cu creșterea ARS (β = −0,27; P < 0,001).

Rezultate secundare

ARS III a fost asociat cu:

•    Reducerea scorului z al FVC (β = −0,23; P = 0,02).
•    Creșterea probabilității de FEV1 < 80% (OR = 1,88; P = 0,009).
•    Risc crescut de episoade de wheezing (OR = 1,91; P = 0,001).

Aceste rezultate indică o afectare respiratorie persistentă la vârsta școlară timpurie, corelată cu intensitatea expunerii la antibiotice.

Interpretare

Rezultatele studiului oferă dovezi solide că expunerea cumulativă la antibiotice în perioada perinatală este asociată cu alterarea funcției pulmonare la copiii născuți prematur. Mai ales în cazul neonatologiei moderne, unde utilizarea antibioticelor este frecventă și adesea justificată clinic, aceste date subliniază necesitatea reevaluării strategiilor terapeutice.

Deși antibioticele rămân esențiale în tratamentul infecțiilor, supraprescrierea sau utilizarea nejustificată în perioada perinatală poate avea consecințe pe termen lung. Astfel, autorii sugerează introducerea unor măsuri concrete:

•  Programe de administrare a antibioticelor pentru a limita tratamentele inutile.
•  Suport nutrițional cu lapte matern, care favorizează colonizarea intestinală cu Bifidobacteria și reduce inflamația.
•  Educație parentală despre evitarea fumatului pasiv, alimentație, vaccinare și monitorizare atentă a funcției respiratorii.
•  Intervenții postexternare, cum ar fi tratamente preventive inhalatorii sau terapii de susținere pulmonară precoce.

Limitări

•  Rata de urmărire a fost scăzută (23,5%), posibil generând o părtinire de selecție.
•  Nu s-au colectat informații detaliate privind dozele și durata tratamentelor antibiotice.
•  Studiul nu poate demonstra o relație cauzală; alte variabile neregistrate (infecții severe, nutriție, inflamație cronică) ar putea contribui la rezultatele observate.
•  Doar copiii capabili să efectueze spirometrie au fost incluși în analiza funcției pulmonare, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor.

Concluzii

Expunerea multiplă la antibiotice în perioada perinatală este asociată cu un risc crescut de afectare respiratorie la copiii prematuri, evidențiată prin reducerea funcției pulmonare și frecvență crescută a simptomelor de tip astmatic. Deși utilizarea antibioticelor este adesea necesară în această populație vulnerabilă, echilibrarea riscurilor pe termen scurt și lung este esențială. Implementarea unor strategii de prevenție respiratorie și programe de utilizare rațională a antibioticelor ar putea îmbunătăți prognosticul pe termen lung al copiilor născuți prematur.