Animalele de companie benefice pentru copiii cu autism (studiu)

Câinii şi celelalte animale de companie joacă un rol important în viaţa socială a fiecărui individ, putând acţiona precum catalizatori ai interacţiunilor sociale.

Dacă până în prezent studiile din domeniu demonstrau că deţinerea unui câine ca animal de companie îmbunătăţeşte abilităţile sociale ale unui copil cu autism, cercetătorul Gretchen Carlisle de la Research Center for Human-Animal Interaction (ReCHAI) din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară a Universităţii din Missouri, a observat că prezenţa oricărui animal de companie în căminul unui copil cu autism este responsabilă de aceleaşi efecte benefice.

Carlisle a intervievat telefonic 70 de familii care aveau copii cu autism cu vârsta cuprinsă între 8 şi 18 ani. Toţi copiii erau pacienţi la Thompson Center for Autism and Neurodevelopmental Disorders din cadrul Universităţii din Missouri. Aproape 70% dintre familiile contactate aveau câini ca animale de companie şi aproximativ jumătate aveau pisici. Printre celelalte animale de companie deţinute se numărau peşti, animale de fermă, rozătoare, iepuri, reptile, o pasăre şi chiar un păianjen. În urma interviurilor, Carlisle a observat că toţi copiii care aveau câini se descurcau mai bine la testele pentru evaluarea abilităţilor sociale. Scorurile păreau să fie cu atât mai mari cu cât perioada de timp de când familia deţinea câinele era mai mare.

Totodată, toţi copiii care aveau animale de companie, indiferent de tipul lor, aveau scoruri mai mari decât ceilalţi la testele pentru asertivitate aplicate, existând o probabilitate mai mare ca ei să înceapă să se prezinte celorlalţi oameni, să ceară informaţii sau să răspundă la întrebările celor din jur.

Încercând să evalueze gradul de ataşare al copiilor cu autism de animalul de companie al familiei, Carlisle a observat că aceştia se declarau mai ataşaţi de câinii de talie mai mică. De asemenea, părinţii raportau formarea unei legături puternice între copiii lor şi alte tipuri de animale de companie, precum iepuraşii sau pisicile.

Explicaţia acestor rezultate este, conform lui Carlisle, faptul că animalele de companie pot înlesni interacţiunile sociale. „Când există un animal de companie prin preajmă sau în clasă, copiii tind să vorbească mai mult şi să relaţioneze mai mult cu ceilalţi. Acelaşi efect s-ar putea aplica şi în cazul copiilor cu autism şi ar putea explica gradul lor mai mare de asertivitate atunci când locuiesc împreună cu un animal de companie. ” De asemenea, „copiii cu autism nu interacţionează întotdeauna cu dragă inimă cu ceilalţi, dar atunci când există un animal de companie în casă de care copilul este ataşat şi un vizitator începe să îi pună întrebări în legătură cu animalul, există o probabilitate mai mare ca acesta să îi răspundă”.

Dovedind că toate tipurile de animale de companie aduc un beneficiu în cadrul dezvoltării sociale a copiilor cu autism, Carlisle speră să îi facă pe părinţi să înţeleagă că, deşi câinii îi pot ajuta pe anumiţi copii cu autism, ei nu sunt neapărat cea mai bună opţiune pentru toţi copiii, uneori fiind alte animale de companie cele care aduc ajutorul cel mai de preţ, în funcţie de preferinţele copilului.

Sursa: Medical Xpress