Adolescenții cu probleme de imagine corporală pot dezvolta ulterior tulburări de alimentație și depresie: studiu longitudinal pe gemeni

Un studiu longitudinal realizat în cadrul Twins Early Development Study, o cohortă populațională din Regatul Unit, a analizat relația dintre nemulțumirea față de propriul corp la vârsta de 16 ani și evoluția ulterioară a sănătății mintale și fizice la începutul vieții adulte. Cercetarea arată că nemulțumirea corporală în adolescență este asociată cu simptome mai severe de tulburări de alimentație, simptome depresive persistente și un indice de masă corporală mai mare în anii următori, sugerând un rol cauzal important.
În ultimele două decenii, s-a observat o creștere concomitentă a prevalenței problemelor de sănătate mintală, precum depresia și tulburările de alimentație, și a excesului ponderal în rândul tinerilor. Nemulțumirea față de propriul corp reprezintă o evaluare negativă a aspectului fizic, rezultată din discrepanța percepută între corpul real și idealurile culturale internalizate.

Această nemulțumire include atât componente cognitive, precum gânduri negative legate de greutate și formă corporală, cât și comportamente menite să modifice aspectul fizic, cum ar fi restricțiile alimentare. Dovezi anterioare sugerează că nemulțumirea corporală precede frecvent debutul tulburărilor de alimentație și este asociată cu simptome depresive, în special la fete. Totuși, stabilirea unei relații cauzale a fost limitată de confuzia genetică și familială, având în vedere că aceste trăsături sunt moderat ereditare.

Despre studiu

Studiul publicat în jurnalul The Lancet Psychiatry a utilizat date dintr-o cohortă populațională de gemeni născuți în Regatul Unit între 1994 și 1996. Analiza s-a concentrat pe un subgrup de peste 2.100 de adolescenți care au raportat nivelul nemulțumirii corporale la vârsta de 16 ani. Participanții au fost urmăriți ulterior până la vârstele de 21 și 26 de ani.

Nemulțumirea corporală a fost evaluată prin itemi standardizați care măsoară preocupările legate de greutate și formă corporală. Rezultatele analizate au inclus:

• simptomele tulburărilor de alimentație la vârsta de 21 de ani;
• simptomele depresive la vârstele de 21 și 26 de ani;
• indicele de masă corporală la vârstele de 21 și 26 de ani.

Pentru a întări inferența cauzală, autorii au utilizat o combinație de metode analitice:

• modele longitudinale multilevel, ajustate pentru un număr mare de factori de confuzie;
• analize de diferență între gemeni, separate pentru gemeni dizigoți și monozigoți;
• modele genetice de tip ACE, pentru a estima contribuția factorilor genetici și de mediu.

Rezultate

Nemulțumirea corporală la vârsta de 16 ani a fost asociată cu toate cele trei categorii de rezultate analizate în tinerețea adultă. Pentru fiecare creștere cu o unitate a scorului de nemulțumire corporală, adolescenții au prezentat ulterior:

• simptome mai severe de tulburări de alimentație;
• niveluri mai ridicate de simptome depresive;
• un indice de masă corporală mai mare.

Aceste asocieri au rămas semnificative chiar și după ajustarea pentru un set extins de factori de confuzie, inclusiv statut socioeconomic familial, indice de masă corporală anterior, simptome depresive timpurii, dezvoltare pubertară, activitate fizică și experiențe de victimizare socială.

Analizele în interiorul perechilor de gemeni au oferit informații cheie:

• Asocierile dintre nemulțumirea corporală și simptomele depresive au persistat atât la gemenii dizigoți, cât și la cei monozigoți, sugerând o relație probabil cauzală.
• Asocierea cu simptomele tulburărilor de alimentație s-a atenuat, dar a rămas prezentă la gemenii monozigoți, indicând o combinație de efecte cauzale și influențe genetice comune.
• Legătura cu indicele de masă corporală a fost evidentă la gemenii dizigoți, dar s-a estompat aproape complet la gemenii monozigoți, sugerând un rol major al factorilor genetici comuni.

Modelele genetice au arătat că:

• nemulțumirea corporală are o heritabilitate de peste 50%;
• suprapunerea genetică cu simptomele tulburărilor de alimentație este ridicată;
• suprapunerea genetică cu simptomele depresive și indicele de masă corporală este moderată.

Interpretare și implicații

Rezultatele indică faptul că nemulțumirea față de propriul corp în adolescență reprezintă un factor de risc important și potențial cauzal pentru apariția ulterioară a tulburărilor de alimentație și a simptomelor depresive. Deși factorii genetici explică o parte semnificativă din aceste asocieri, influențele de mediu joacă un rol substanțial, în special în cazul simptomelor depresive.

Diferențele mai pronunțate observate la fete, în special pentru tulburările de alimentație, sugerează că presiunile socioculturale legate de greutate și formă corporală afectează în mod disproporționat adolescentele. Totodată, rezultatele subliniază faptul că prevenția nemulțumirii corporale ar putea avea beneficii transdiagnostice, reducând povara mai multor afecțiuni psihiatrice.

Concluzii

Acest studiu oferă unele dintre cele mai solide dovezi de până acum că nemulțumirea corporală în adolescență contribuie la deteriorarea sănătății mintale pe termen lung. Având în vedere prevalența ridicată a acestei trăsături, strategiile de prevenție ar trebui să depășească intervențiile individuale și să includă politici educaționale, reglementarea mesajelor media legate de aspectul fizic și reducerea stigmatizării greutății corporale.

Abordarea nemulțumirii corporale ca problemă de sănătate publică ar putea reprezenta un pas esențial în prevenirea tulburărilor de alimentație și a depresiei, contribuind la îmbunătățirea sănătății mintale a generațiilor viitoare.