Wheezing recurent la sugari și copii mici: ghid clinic bazat pe dovezi pentru diagnostic, tratament și management

Un consens elaborat de experți în pediatrie respiratorie a sintetizat dovezile disponibile până în iunie 2025 pentru a standardiza diagnosticul și managementul wheezing-ului recurent la sugari și copii mici, cercetarea arată că abordarea trebuie să fie sistematică, multidimensională și adaptată etiologiei heterogene a acestui simptom. Ghidul a fost publicat în revista Pediatric Investigation pe 5 martie 2026.

Idei principale

• Wheezing-ul recurent este frecvent la copiii sub 3 ani și are etiologie multifactorială.
• Diagnosticul este dificil din cauza simptomelor nespecifice și limitărilor investigațiilor.
• Istoricul clinic și examenul fizic rămân esențiale.
• Inflamația de tip 2 și factorii de mediu joacă un rol central.
• Tratamentul include bronhodilatatoare, corticosteroizi inhalatori și management individualizat.
• Monitorizarea pe termen lung este crucială din cauza riscului de astm și afectare pulmonară.

 

Context

Wheezing-ul reprezintă un simptom respirator frecvent la vârste mici, determinat de îngustarea căilor aeriene și flux turbulent al aerului. Particularitățile anatomice și imunologice ale sugarilor favorizează apariția episoadelor recurente.

Absența unei definiții universal acceptate și variabilitatea prezentării clinice complică diagnosticul și managementul, necesitând ghiduri bazate pe dovezi pentru standardizarea practicii clinice.

Despre ghidul actual

Metodologie

Ghidul a fost elaborat conform standardelor internaționale (WHO, AGREE II), implicând:

• Un comitet director (5 membri)
• Un grup de experți (20 membri)
• Un grup de revizuire externă (5 membri)
• Un secretariat (3 membri)

Au fost analizate sistematic baze de date internaționale și chineze, incluzând meta-analize, studii randomizate, cohorte și ghiduri clinice.

În total, au fost formulate 31 de recomandări clinice prin consens Delphi, cu prag de acceptare >90%.

 

Definiție și clasificare

Definiție

Wheezing-ul recurent este definit ca:

• ≥3 episoade distincte
• separate de intervale asimptomatice ≥7 zile
• la copii cu vârsta între 29 zile și 3 ani

Clasificare clinică

• Wheezing episodic viral – asociat infecțiilor respiratorii
• Wheezing cu triggeri multipli – inclusiv alergeni, efort, plâns
• Wheezing neclasificat – asociat altor patologii

De asemenea, clasificarea se poate face în funcție de:

 

• vârsta de debut și evoluție (tranzitoriu vs persistent)
• prezența atopiei

Severitate

Formele severe sunt definite prin criterii precum:

• saturație O₂ ≤92%
• tahicardie >200/min
• dispnee sau alterarea stării de conștiență

Diagnostic

Etiologie

Cauzele frecvente includ:

• wheezing indus viral
• astm infantil
• bronșită bacteriană prelungită

Cauze mai rare: 

• malformații ale căilor aeriene
• aspirație de corp străin
• fibroză chistică
• imunodeficiențe
• reflux gastroesofagian (~20% din cazuri)

Elemente cheie în anamneză

• vârsta debutului
• factori declanșatori
• relația cu alimentația și poziția
• răspunsul la tratament
• istoric alergic familial

Investigații recomandate

• Eozinofile >0,5 × 10⁹/L → marker inflamație de tip 2
• Testare alergologică → risc de astm
• Radiografie toracică (de rutină)
• CT toracic (cazuri neclare)
• FeNO ≥30 ppb → sensibilitate 77%, specificitate 94%
• Teste funcționale pulmonare
• Bronhoscopie în cazuri refractare (>50% au anomalii structurale)

Tratament

Exacerbări acute

Corticosteroizi inhalatori

Recomandați în forme severe sau suspiciune de astm:

• reduc scorurile simptomelor
• scad necesarul de corticosteroizi sistemici

Bronhodilatatoare (SABA)

• tratament de primă linie
• administrare repetată la 20 minute în forme moderate/severe

Antagoniști ai receptorilor de leucotriene

Pot ameliora simptomele, dar fără impact major asupra evoluției.

Corticosteroizi sistemici

Nu sunt recomandați în forme ușoare, dar pot fi utilizați în cazuri severe selectate.

Antibiotice

Nu sunt indicate de rutină, fiind rezervate infecțiilor bacteriene documentate.

Perioada de remisie

• terapie de întreținere cu corticosteroizi inhalatori (2–3 luni)
• evaluare periodică la 8–12 săptămâni

Management pe termen lung

Inflamația de tip 2

Evaluarea markerilor (eozinofile, IgE, FeNO) este esențială pentru prognostic și tratament.

Factori de mediu

• evitarea alergenilor
• controlul umidității și mucegaiului
• eliminarea expunerii la fum

Status nutrițional

Atât obezitatea, cât și malnutriția influențează evoluția bolii și riscul de astm.

Monitorizare

Follow-up regulat la 1–3 luni, cu reevaluare continuă a diagnosticului și tratamentului.

Prevenție

Nu există terapii farmacologice eficiente demonstrate pentru prevenție.

Nu sunt recomandate:

• vitamina D
• probioticele
• antihistaminicele
• LTRA profilactic

Imunomodulatoarele pot avea rol adjuvant în infecții recurente.

 

Prognostic

Aproximativ 1 din 3 copii cu wheezing recurent dezvoltă astm.

Factori de risc:

• istoric familial de astm
• sensibilizare alergică
• eozinofilie >4%
• infecții cu RSV sau rinovirus

Impact pe termen lung:

• scădere FEV1 cu ~10%
• afectare persistentă a funcției pulmonare până la adolescență

 

Concluzii

Wheezing-ul recurent la sugari și copii mici reprezintă o entitate complexă, cu etiologie variată și impact semnificativ asupra sănătății pe termen lung.

Diagnosticul corect necesită o abordare integrată, iar tratamentul trebuie individualizat în funcție de cauză, severitate și profil inflamator.

Monitorizarea continuă și intervențiile precoce sunt esențiale pentru reducerea riscului de astm și pentru protejarea funcției pulmonare.