Metoda gradual-intensivă (Dr. Schmidt)

Metoda gradual-intensivă de antrenament la oliță a lui Dr. Schmidt este una indicată copiilor cu vârsta mai mare de 18 luni, în funcție de dezvoltarea acestora. Combină două tehnici, și anume: este o metodă graduală, cum este metoda orientată către copil a lui Brazelton, și în același timp intensivă, precum metoda antrenamentului de o zi a lui Azrin și Foxx. Dr. Barton Schmidt este profesor în pediatrie în cadrul Școlii de Medicină a Universității din Colorado.

Ce presupune metoda?

Inițiatorul metodei susține că în urma aplicării, de obicei copiii învață să folosească singuri olița și să recunoască nevoia de a elimina după 1-2 luni, însă acest termen se poate prelungi în unele cazuri și la 6 luni.

Principiul din spatele metodei are la bază un proces de tranziție prin câteva luni de pregătire a copilului și ideea conform căreia practica ajută la perfecționare. Odată ce decizia de a începe antrenamentul este luată, pregătirea prealabilă permite învățarea tehnicii în mai puțin de 1-2 luni. Pregătirea pentru antrenament implică încurajările din partea tuturor membrilor familiei. Încurajările trebuie făcute cu atenție, pentru ca cel mic să nu simtă niciun fel de presiune sau forțare. (1)

Metoda necesită ca cel mic să fie pregătit să utilizeze olița, având anumite capacități și fiind recomandată pentru copiii de 18-24 luni. Conform inițiatorului, copilul este pregătit pentru această metodă dacă știe și cunoaște sensul cuvintelor privind acest antrenament, dacă înțelege cum se folosește olița, dacă preferă scutecele uscate și știe să facă diferența dintre ud și uscat, dacă recunoaște senzația de vezică plină și îți indică prin diferite semne când simte că trebuie să urineze sau să defecheze. (2)

Care sunt etapele?

Înainte de a începe antrenamentul propriu-zis, copilul are nevoie de o pregătire prealabilă în acest sens. Explicați-i copilului ce presupune utilizarea oliței și a toaletei, care sunt pașii, oferiți-i exemple, folosiți cuvinte folosite în antrenamentul pentru folosirea oliței și dați-i copilului oportunitatea de a purta chiloței. Îl puteți lăsa pe copil să își aleagă singur olița care îi place și încurajați-l să se așeze chiar și cu hainele pe el.

Această acomodare a copilului cu olița poate fi prelungită și câteva săptămâni. Când considerați că cel mic se simte confortabil și s-a obișnuit cu olița, puteți începe antrenamentul propriu-zis.

Primul pas este reprezentat de îmbrăcarea copilului cu haine ușor de dat jos. Dacă este cald, îl puteți lăsa doar în scutec. Când observați că cel mic dă semne că urmează să elimine (grimase, sunete etc.) dați-i scutecul jos și puneți-l pe oliță. Încurajați-l verbal să elimine în oliță. Dacă rezultatul este unul pozitiv, răsplătiți-l cu laude, afecțiune și gustări care îi plac. Dacă nu, mai lăsați-l să stea 5 minute pe oliță. Dacă nici după această perioadă nu vrea să elimine în oliță, nu îl forțați să mai stea așezat. Folosiți cuvinte pozitive, încurajându-l ca data viitoare să reușească. Fiți răbdători și evitați împărtășirea emoțiilor negative.

Dacă nu știți când are nevoie copilul să urineze și nu vă dă semne în acest sens, Schmidt sugerează să fie pus copilul la oliță la 45 de minute după ce a consumat o cantitate mai mare de apă sau dacă au trecut 2 ore și nu a urinat. În cazul materiilor fecale, acesta recomandă practica după masă sau dacă au trecut 24 de ore fără eliminare.

Nu trebuie insistat însă nici prea mult, deoarece poate apărea refuzul din partea copilului. Puteți să utilizați uneori doar încurajări verbale, fără solicitarea directă de a se așeza pe oliță.

După ce copilul a folosit cu succes olița de aproximativ 10 ori, îl puteți lăsa fără scutec complet și îi puteți da să poarte chiloței.

Schmidt recomandă o continuare a metodei pentru cazurile în care copilul nu dă semne că ar folosi singur olița. Principalele recomandări în acest sens sunt poziționarea mai multor olițe în diferite locuri din casă pentru ca cel mic să le vadă, încurajarea consumului de fluide și încurajarea constantă a copilului privind folosirea oliței. (2, 3, 4)

Argumente pro și contra

Argumente pro

Este o metodă ce nu presupune forțarea copilului, axându-se pe convingerea lui prin metode blânde. Se începe în momentul în care copilul este pregătit din toate punctele de vedere pentru acest obicei, atât fizic, cât și psihologic. În funcție de părinți și de fiecare copil în parte, dacă metoda este aplicată conform planului, urmând cu strictețe toți pașii, copilul poate deprinde obiceiul utilizării independente a oliței într-un timp relativ scurt.

Argumente contra

Este o metodă care necesită pregătire prealabilă și urmarea unor pași prestabiliți. Fiind un antrenament inițiat destul de târziu, pot să apară fenomene precum refuzul copilului constant de a utiliza olița sau toaleta, regresul ulterior sau tantrumurile. Conform metodei, antrenamentul trebuie început când copilul are mai mult de 18 luni și pregătit din mai multe puncte de vedere – de aceea, antrenamentul la oliță poate fi destul de tardiv și se poate prelungi perioada de purtare a scutecelor. Lipsa studiilor științifice privind eficiența metodei reprezintă un motiv pentru care nu se poate confirma cu certitudine că metoda este eficientă, fiind necesare cercetări suplimentare în acest sens.