Expunerea neonatală la substanțe perfluoroalchilate și riscul de leucemie acută limfoblastică la copii

Un studiu realizat în cadrul Universităților din California și Yale și publicat în jurnalul Journal of Exposure Science & Environmental Epidemiology a analizat relația dintre expunerea la substanțe perfluoroalchilate (PFAS) măsurată la naștere și riscul de leucemie acută limfoblastică la copii, utilizând probe biologice neonatale și o abordare analitică extinsă.
Cercetarea arată că nivelurile crescute de PFAS, în special ale compușilor clasici precum PFOA și PFOS, pot fi asociate cu un risc mai mare de leucemie, deși majoritatea rezultatelor nu ating pragul de semnificație statistică.

Idei principale

• Au fost incluși 125 cazuri de leucemie acută limfoblastică și 219 controale.
• Expunerea la PFAS a fost evaluată din spoturi de sânge neonatal recoltate la ~36 ore după naștere.
• PFOA și PFOS au avut cele mai mari concentrații detectate.
• Creșterea expunerii la PFAS a fost asociată cu creșteri ale riscului de leucemie, dar fără semnificație statistică în majoritatea analizelor.
• Anumite PFAS identificate prin metode non-țintite au prezentat asocieri semnificative cu riscul de leucemie.
• Riscul a fost mai pronunțat la copiii non-hispanici.

Context

Substanțele perfluoroalchilate (PFAS) sunt compuși chimici sintetici utilizați pe scară largă în produse industriale și de consum datorită proprietăților lor hidrofobe și lipofobe. Acestea sunt extrem de persistente în mediu și se acumulează în organism, fiind detectate în sângele majorității populației.

Expunerea la PFAS are loc prin apă potabilă contaminată, alimente, ambalaje și praf domestic. În paralel, incidența unor tipuri de cancer pediatric, inclusiv leucemia acută limfoblastică, a crescut în ultimele decenii, sugerând un rol al factorilor de mediu.

Despre studiu

Design și populație

Studiul a fost de tip caz–control și a inclus copii născuți în Los Angeles între 2000 și 2015.

Au fost analizați:

• 125 cazuri de leucemie acută limfoblastică (0–14 ani)
• 219 controale fără cancer

Probele biologice au provenit din spoturi de sânge neonatal (DBS), colectate la scurt timp după naștere.

 

Evaluarea expunerii

Analiza PFAS a fost realizată utilizând:

• abordări țintite – pentru 24 compuși cunoscuți
• abordări non-țintite – pentru identificarea de compuși noi sau derivați

Concentrațiile au fost exprimate în nanograme per gram de sânge uscat.

 

Metodologie statistică

Au fost utilizate modele de regresie logistică cu ponderare pentru design complex, estimând:

• raport de șanse
• intervale de încredere 95%

Analizele au fost ajustate pentru vârsta maternă și tipul de asigurare.

 

Rezultate

Distribuția PFAS

Dintre cei 23 compuși analizați țintit:

• 17 au fost detectați
• doar 2 (PFOS și PFOA) au fost detectați în >50% din probe

Valorile medii:

 

• PFOS: 10.307 pg/g (cazuri) vs 8142 pg/g (controale)
• PFOA: 4690 pg/g (cazuri) vs 4245 pg/g (controale)

Asocierea cu leucemia

Pentru o dublare a expunerii:

• PFOA: raport de șanse 1,15 (0,84–1,58)
• PFOS: raport de șanse 1,12 (0,85–1,47)

Rezultatele nu au fost statistic semnificative, dar indică o tendință de creștere a riscului.

 

Analize pe quartile

Riscul cel mai mare a fost observat în quartila superioară:

• PFOA Q4 vs Q1: raport de șanse 1,64 (0,44–6,14)
• PFOS Q4 vs Q1: raport de șanse 1,56 (0,42–5,73)

Analize combinate

Expunerea concomitentă crescută la PFOS și PFOA a fost asociată cu cel mai mare risc de leucemie, sugerând efecte cumulative.

Rezultate pentru PFAS non-țintite

Anumiți compuși identificați prin metode non-țintite au arătat asocieri mai puternice:

• C4HF7O3: raport de șanse 5,04 (1,08–23,63)
• C10HF19O5: asociere pozitivă semnificativă (trend p=0,01)

Aceste substanțe sunt alternative moderne la PFAS clasice.

 

Diferențe demografice

Expunerea și riscul au variat în funcție de caracteristici socio-demografice:

• niveluri mai mari la copii non-hispanici
• expunere crescută la copii cu statut socioeconomic mai ridicat
• variații în funcție de etnie și originea maternă

Interpretare

Rezultatele sugerează că expunerea precoce la PFAS poate contribui la dezvoltarea leucemiei acute limfoblastice, posibil prin mecanisme sistemice precum inflamația cronică și alterarea proceselor metabolice.

Deși asocierile pentru PFAS clasice nu au fost semnificative statistic, consistența direcției efectelor și rezultatele pentru compușii noi susțin ipoteza unui rol al expunerii cumulative și al noilor generații de PFAS.

Limitări

• dimensiune relativ redusă a eșantionului
• detectabilitate limitată pentru mulți compuși
• o singură măsurătoare a expunerii
• posibile erori de clasificare
• putere statistică limitată pentru analize stratificate

Concluzii

Expunerea neonatală la PFAS este asociată sugestiv cu un risc crescut de leucemie acută limfoblastică, în special la niveluri ridicate și în cazul expunerii combinate la mai mulți compuși.

Rezultatele evidențiază necesitatea includerii compușilor PFAS emergenți în evaluările de risc și susțin utilizarea spoturilor de sânge neonatal ca instrument valoros pentru studiul expunerilor precoce.