Efectele adverse ale medicației anti-acide la sugari

Nu a trecut mult timp de când, atunci când sugarii prezentau semne ale refluxului gastroesofagian „tratamentul administrat” consta în a-l ajuta pe micuț să râgâie, având la îndemână un prosop curat pentru a proteja hainele. În cele din urmă această condiție este foarte comună, afectând peste 65% dintre sugari, și ameliorându-se progresiv în jurul vârstei de un an, odată cu maturizarea tractului gastrointestinal.

În ultimii ani însă, medicii au început să recomande în tot mai multe astfel de situații supresoare ale acidului gastric, precum inhibitorii de pompă de protoni sau antagoniști ai receptorilor histaminergici H2, copiilor de altfel sănătoși, exceptând manifestările refluxului gastroesofagian. Mai mult decât atât, studiile sugerează ineficiența acestor medicamente pentru a ameliora simptomele severe ale refluxului la sugar sau pentru a reduce iritabilitatea și plânsul, prezumate a fi semne ale refluxului la sugarii fără un diagnostic cert.

Preocupări în ceea ce privește administrarea în siguranță a medicației anti-reflux la sugarii mai mici de 6 luni au apărut odată cu asocierea lor cu un risc crescut de fracturi la vârsta copilăriei.

Cifrele nu sunt deloc neglijabile având în vedere că prescrierea de inhibitori ai pompei de protoni în rândul copiilor cu vârsta mai mică de un an a crescut de 4 ori din 1999 până în 2003 și de 7.5 ori din 1999 în 2004, atunci când au fost incluse datele din 2004. Studiul la care se face referință a fot publicat în 2007.

Potrivit unui alt studiu discutat pentru prima dată la întâlnirea anuală (2017) a Pediatric Academic Societies, copiii care au primit în primele 6 luni de viață inhibitori ai pompei de protoni au fost cu 22% mai predispuși la fracturi la circa 5.8 ani de la utilizarea acestui tip de medicație. Atunci când au fost asociați și antagoniști ai receptorilor histaminergici H2, rata de hazard a crescut la 31%.

În acest scop a fost analizată o cohortă care a inclus 874,447 copii fără un diagnostic cert de boală de reflux gastroesofagian. Au fost identificate prescripții pentru:

• inhibitori de pompă de protoni la 6,943 sugari cu vârsta mai mică de 6 luni, respectiv
• antagoniști ai receptorilor histaminergici H2 la 67,096 sugari, și
• asocierea celor două clase la 10,777 sugari, reprezentând circa 10% din totalul sugarilor incluși în studiu.

 

Cu cât este mai lungă expunerea la anti-acide, mai mare este și riscul

A fost identificată o relație de tip expunere-efect între probabilitatea de a suferi fracturi în copilărie și durata tratamentului cu inhibitori de pompă de protoni.

• În cazul sugarilor care au urmat un astfel de tratament o lună sau mai puțin, probabilitatea unei fracturi a fost în jur de 19% comparativ cu cei care nu au luat anti-acide.
• În rândul sugarilor care au urmat tratament cu inhibitori de pompă de protoni o perioadă între 60 și 150 de zile valoarea hazardului a fost de 23%, iar la cei care au depășit 150 de zile, a fost 42%.

Specialiștii atrag atenția asupra accesibilității crescute a acesei clase de medicamente, fiind disponibile fără prescriepție medicală. „Tot mai multe dovezi sugerează că medicația anti-acidă nu este sigură pentru a fi administrată copiilor, în special a celor foarte mici cum sunt sugarii,” afirmă Laura Malchodi. „Medicația anti-reflux ar trebui prescrisă de specialiști pentru a trata cazurile confirmate de boală de reflux gastroesofagian, iar durata tratamentului să fie cât mai scurtă.”

Utilizarea prelungită a inhibitorilor de pompă de protoni este foarte răspândită și la adulți în terapia pentru boala de reflux gastroesofagian și alte afecțiuni gastrointestinale, precum ulcerele peptice și esofagul Barret. În timp, au apărut mai multe studii care atrag atenția asupra efetelor adverse, cum ar fi susceptibilitatea vârstnicilor la fracturi.

La copii situația este mult mai delicată. De exemplu, atunci când medicul prescrie un medicament care ar putea declanșa o reacție alergică, acest efect advers este cunoscut și îl ajută pe specialist să decidă dacă medicamentul respectiv va fi sau nu administrat copiilor cu sensibilitate. În cazul anti-acidelor, aceste efecte secundare pot să apară la luni sau chiar ani distanță, fiind foart dificil de atribuit reacția adversă, cu certitudine, acestei clase de medicamente.

Cauze și concluzii

„Trebuie să se facă distincția între disconfortul bebelușului - plâns sau colici excesive „traduse” drept simptome ale refluxului gastroesofagian dar fără un diagnostic cert, refluxul gastroesofagian și forma cea mai severă, boala de reflux gastroesofagian.

Prin intermediul unui endoscopii la un copil cu manifestările clasice ale bolii de reflux gastroesofagian se poate observa inflamația esofagului, eroziunea mucoasei, care în funcție de gravitate l-ar putea determina pe micuț să nu mai mănânce, sugarul ar putea prezenta dificultăți la înghițire, fapt care ar putea conduce la pierdere în greutate. Dar mai puțin de 5% dintre sugari au boală de reflux gastroesofagian,” punctează Jenifer Lightdale, șefa secției de gastroenterologie pediatrică din cadrul University of Massachusetts Memorial Children’s Medical Center.


Unul dintre mecanismele suspectate este limitarea absorbției calciului consecutiv administrării anti-acidelor precum inhibitorii de pompă de protoni, mediul acid favorizând absorbția acestui mineral. Dacă nu este suficient calciu absorbit la nivel gastrointestinal, pentru a menține homeostazia organismului se secretă în cantități crescute parathormonul cu rol în resorbția osoasă, pentru a elibera astfel calciul din oase în sânge.

Concluziile studiului susțin însă modificările de stil de viață precum poziționarea terapeutică a bebelușului și adaptarea alimentației ca „terapie de primă intenție”, pentru a limita consecințele refluxului gastroesofagian la sugari, de altfel „natural” până la maturizarea tractului gastrointestinal în jurul vârstei de 1 an, în detrimentul utilizării excesive a inhibitorilor de pompă de protoni.

Sursa: The JAMA Network