Dezvoltarea creierului în primul an

De la naștere până la vârsta de trei ani, creierul unui copil parcurge o dezvoltare semnificativă, cu aproximativ 700 de noi conexiuni neuronale care se formează în fiecare secundă și cu dublarea greutății creierului de la naștere. Creierul se dezvoltă sub influența a numeroși factori, deopotrivă genetici și de mediu (printre care relațiile copilului cu familia și ceilalți din jurul lui, experiențele și mediul în care se dezvoltă).

Sursa imagine: Center on the Developing Child at Harvard University

Arhitectura cerebrală își începe dezvoltarea înainte de naștere și continuă până la vârsta adultă, iar experiențele din prima copilărie au o influență majoră în acest proces, pentru că ele pot asigura fie o bază solidă, fie una fragilă pentru dezvoltarea ulterioară. Totodată, se consideră că primii 3 ani de viață reprezintă perioada în care creierul cunoaște cea mai rapidă dezvoltare din tot cursul vieții unei persoane.

Iată care sunt modificările ce apar la nivel cerebral în primul an de viață și cum se traduc acestea în achizițiile cognitive și motrice pe care le face micuțul în această perioadă. (1), (2)

Dezvoltarea cerebrală

Încă de la naștere, creierul nou-născutului are deja câteva abilități deosebite, care îi permit copilului să recunoască fețele umane (și să le prefere altor obiecte), să recunoască vocea mamei sau chiar sunetele ori poveștile pe care aceasta i le-a spus pe durata sarcinii.


Pe parcursul primului an de viață, creierul bebelușului cunoaște numeroase modificări, datorită ratei intense cu care celulele nervoase se multiplică și formează legături între ele (sinapse).

Imediat după naștere, în creier încep să se formeze trilioane de conexiuni și căi neuronale, vitale pentru a facilita adaptarea micuțului la lumea extrauterină, acestea permițându-i să vadă, să audă, să miroasă și să învețe. Până la vârsta de 8 luni, un copil care crește într-un mediu iubitor, sigur și stimulant, va avea în medie aproximativ 500 de trilioane de sinapse.

În procesul proliferării conexiunilor neuronale, primele care se dezvoltă sunt cele simple, respectiv căile senzoriale pentru vedere și auz, fiind urmate apoi de cele mai complexe - implicate în limbaj și funcțiile cognitive superioare. Astfel, dacă nou-născutul are vederea limitată și neclară, pe parcursul primului an aceasta devine o vedere binoculară eficientă. Cercetătorii au observat că în perioada de vârstă de 2-4 luni neuronii pentru vedere încep să transmită rapid informații între ei, activitatea având perioada de intensitate cea mai ridicată la aproximativ 8 luni.

În jurul vârstei de 3 luni începe să se dezvolte hipocampul (structura limbică la nivelul căreia este  localizată memoria), ceea ce explică de ce începând de la această vârstă capacitatea de recunoaștere se dezvoltă foarte mult.

Circuitele neuronale din lobii frontali și prefrontali se dezvoltă și se consolidează până la finalul primului an, fiind influențate de limba pe care copilul a auzit-o până acum. Astfel, zonele cerebrale implicate în diferențierea sunetelor devin specializate la limba maternă, pierzându-și totodată capacitatea de a recunoaște sunetele din alte limbi străine. (1), (2), (3), (5)

Recomandări pentru părinți

Factorii genetici sunt cei care inițiază procesul dezvoltării cerebrale în viața extrauterină, dar factorii care țin de mediu au și ei un rol deosebit de important, după cum demonstrează tot mai multe studii. Stimulii externi și experiențele la care este expus bebelușul stimulează activitatea electrică a creierului ce stă la baza formării de noi conexiuni nervoase, iar repetarea acestora asigură întărirea sinapselor. (2)

Ce pot face părinții pentru a susține dezvoltarea cerebrală optimă pentru cei mici:

• Arătați-le cât mai multă iubire, grijă și atenție, oferindu-le astfel un mediu sigur și cald unde să crească. Acestea reprezintă un factor esențial pentru dezvoltarea neurologică.
• Interacțiunea între copil și părinți este importantă pentru susținerea formării arhitecturii cerebrale, de aceea este important să le dedicați cât mai mult timp în care să le arătați afecțiunea, să vă jucați cu ei etc.
• Vorbiți cât mai mult cu bebelușii, citiți-le sau spuneți-le povești. În primele luni, deși nu înțeleg, importantă este vocea dvs care îi liniștește și îl stimulează în înțelegea limbajului și ulterior a deprinderii lui.
• Răspundeți la gânguritul micuților repetând construcțiile lor verbale și/sau asociindu-le cu cuvinte. În acest mod încurajați învățarea limbajului.
Mai multe despre limbajul în primul an de viață găsiți în acest articol.
• Observați ce anume le place și antrenați-i în activități pe care le preferă, pentru că cei mici învață mult mai bine din acestea.
• Încurajați-le curiozitatea, odată ce pot sta așezați în fund, așezați-i sprijiniți între perne pentru a putea vedea ce se întâmplă în cameră, oferiți-le jucării în culori, texturi și mărimi diverse, antrenați-i în jocuri care presupun mișcare (de exemplu, bătutul din palme).
• Studiile au arătat că părinții care suferă de depresie sau alte tulburări de natură psihică (de exemplu schizofrenia) au tendința de a nu identifica suficient de bine nevoile de atenție și de afecțiune a celor mici, iar aceste boli împiedică abilitatea lor de a interacționa cu copiii, astfel încât să le ofere o stimulare cognitivă optimă. De aceea, tratamentul tulburărilor psihice ale părinților nu trebuie să întârzie. (3), (4), (6)