Dezvoltarea creierului în perioada prenatală

Sistemul nervos central este printre primele care își încep dezvoltarea în viața intrauterină și ultimul care își încheie dezvoltarea și maturizarea după naștere.

Dezvoltarea creierului începe la scurt timp după concepție și continuă până la finalul adolescenței târzii, dar nu se oprește aici, pentru că așa cum arată studiile noi din domeniul neuroștiințelor, creierul se dezvoltă permanent, chiar și după ce trecem de vârsta primei tinereți. (1), (2)

Iată care sunt principalele evenimente din dezvoltarea cerebrală pe parcursul vieții intrauterine:

Primul trimestru

Majoritatea structurilor creierului se formează în primele 8 săptămâni după concepție (perioada embrionară) și continuă să se dezvolte în perioada fetală.

Primul eveniment important din dezvoltarea creierului este formarea tubului neural, care este precursorul sistemului nervos central – creierul și măduva spinării. La aproximativ 16 zile după concepție, placa neurală (un strat de celule specializate) se transformă în șanțul neural și apoi în tubul neural. Până la 4 săptămâni de la concepție, tubul este complet închis și își începe transformarea în creier și măduva spinării. (3), (4), (5)


La finalul perioadei embrionare sunt deja formate structurile rudimentare ale sistemelor nervos central și periferic. Producția de neuroni începe cu aproximație în ziua 42 după concepție, iar neuronii migrează spre diferite zone cerebrale unde vor forma primele sinapse. Dezvoltarea și migrarea neuronilor poartă numele de neurogeneză.

După săptămâna a 6-a aceste legături neuronale rudimentare vor permite embrionului să facă primele mișcări (detectabile cu ajutorul ultrasunetelor). În această etapă este vorba de mișcări spontane ale întregului corp, urmând ca mai târziu să apară și alte mișcări:

• ale membrelor (la aproximativ 8 săptămâni);
• ale degetelor (la aproximativ 10 săptămâni);
• mișcări coordonate: căscat, întindere, sughiț, supt, înghițit, apucat.

Până la finalul primului trimestru, fătul are o întreagă serie de mișcări pe care deocamdată mama nu le poate simți. Aceste mișcări oferă informații senzoriale creierului, care îi susțin dezvoltarea. (1), (3), (4)

Al doilea trimestru

Încep să apară primele circumvoluțiuni și șanțuri cerebrale pe suprafața creierului, proces care e aproape complet la finalul celui de-al doilea trimestru.

Noi reflexe apar în repertoriul fătului: contracția ritmică a diafragmei și a mușchilor pieptului (mișcări de respirație continuă) și reflexele coordonate de înghițire și supt, toate acestea fiind gestionate de trunchiul cerebral (responsabil și de funcțiile vitale, precum respirația, presiunea arterială, bătăile inimii). La sfârșitul trimestrului al doilea, trunchiul cerebral este în mare parte maturizat, ceea ce face posibilă supraviețuirea în afara uterului mamei.

Dezvoltarea reflexului de înghițire îi permite fătului să înghită din lichidul amniotic, ocazie cu care se dezvoltă și simțul gustului.

Tot în trimestrul al doilea începe procesul de mielinizare a fibrelor nervoase (acoperirea acestora cu mielină). Perioada de vârf a mielinizării este în timpul primului an de viață, însă procesul continuă până la vârsta adultă, în special la nivelul anumitor zone corticale. Mielinizarea ajută la procesarea mai rapidă a informațiilor, prin accelerarea transmiterii mesajelor între celulele nervoase.

Un alt reflex care apare în preajma săptămânii 24 este clipitul.

La 28 de săptămâni, activitatea cerebrală a fătului arată că sunt prezente ciclurile de somn, inclusiv somnul REM, în care apar visele.

Până la 5 luni, de gestație, numărul de neuroni deja formați în creierul fătului ajunge la 100 bilioane.

La finalul celui de-al doilea trimestru de sarcină sistemul nervos al fătului este suficient de dezvoltat ca să reacționeze la stimuli externi uterului (zgomote sau chiar vocea mamei). (4), (5), (6), (7), (8)

Al treilea trimestru

În ultimul trimestru de sarcină, creierul fătului se dezvoltă mult, modificându-și atât dimensiunea (crește de la aproximativ 100 grame la finalul trimestrului al doilea până la aproape 300 grame la nașterea la termen), cât și aspectul (suprafața creierului are tot mai multe circumvoluțiuni și șanțuri).

La finalul trimestrului al treilea, cortexul (din punct de vedere evolutiv, este cea mai nouă parte a creierului) care s-a dezvoltat pe tot parcursul sarcinii, începe acum să funcționeze și să preia multe dintre sarcinile realizate până atunci de trunchiul cerebral (o formațiune mult mai primitivă comparativ cu cortexul). De exemplu, respirația fetală și răspunsul la stimulii externi devin mult mai regulate.


Funcționarea cortexului începe aproape de momentul nașterii la termen. S-a observat, de exemplu, că prematurii prezintă o activitate electrică elementară în zonele corticale implicate în percepția atingerii, vederii și auzului și în regiunile corticale motorii. În schimb, feții care se nasc la termen sunt capabili în ultimul trimestru de forme simple de învățare, cum ar fi habituarea – expuși de mai multe ori la un stimul (de exemplu sunetul unei bătăi din palme), le scad intensitatea reacției pe măsură ce se obișnuiesc cu stimulul.

Când se naște, bebelușul are încă un cortex cerebral primitiv, care urmează să se dezvolte și maturizeze în primii ani de viață, sub influența factorilor de mediu. (4), (5), (7)