Înfășarea și somnul

Înfășarea bebelușilor este o practică veche, cu ajutorul căreia mișcările lor sunt limitate și astfel trezirile, produse de spasmele corpului și de mișcările involuntare ale membrelor pe timpul somnului nu mai sunt la fel de dese. În final, scopul este ca micuții să se liniștească și să doarmă mai bine.

Practica este însă controversată, pentru că pe de o parte are efecte pozitive, inclusiv asupra somnului, însă pe de altă parte, poate pune în pericol sănătatea și chiar viața unui bebeluș, dacă nu este realizată corespunzător.

Înfășarea și somnul – efecte pozitive

Principalul avantaj al înfășării este că poate recrea condițiile din pântecul mamei, oferind bebelușului senzația de confort, siguranță, căldură și atingere.

În ceea ce privește efectele asupra somnului, în studii realizate la începutul anului 2000, s-a observat că bebelușii înfășați și culcați pe spate au prezentat îmbunătățiri în ceea ce privește somnul: mai puține spasme și tresăriri în timpul somnului, reducerea trezirilor pe durata nopții și perioade mai lungi de somn. (1)

Înfășarea reduce mișcările involuntare ale membrelor, asupra cărora bebelușul nu are control încă, ceea ce reduce riscul de a se trezi din cauza lor și îl împiedică să se zgârie pe față. În plus, înfășarea unui bebeluș care doarme elimină necesitatea de a așeza alături de el în pătuț obiecte care să îi asigure confortul, dar despre care se consideră că ar putea crește riscul sindromului morții subite infantile (perne, apărătoare pentru pătuț, păturici, jucării de pluș etc.). (2)

O meta-analiză publicată în jurnalul Pediatrics (2007), vizând studiile privind efectele înfășării a arătat că bebelușii dorm în general mai mult și au mai puțin treziri atunci când sunt înfășați. La prematuri s-a observat o dezvoltare neuromusculară îmbunătățită, mai puțin stres fiziologic și o mai bună organizare motorie. (3)

Înfășarea este primul dintre cei cinci pașii pe care îi propune medicul pediatru Harvey Karp în cartea sa „The Happiest Baby on the Block ” pentru liniștirea bebelușilor. Karp consideră că înfășarea este de mare ajutor și pentru somnul lor, însă atrage însă atenția asupra necesității înfășării corecte a micuților, pentru a evita potențialele riscuri. Astfel, el recomandă să se evite ca:

• înfășarea să fie prea largă (materialul cu care e înfășat este posibil să se desfacă și să acopere fața copilului, ducând la sufocare) sau prea strânsă;
• păturica sau materialul să atingă bărbia copilului (stimulează apariția reflexului de pregătire pentru supt, iar dacă bebelușul este înfometat, va fi confuz și frustrat de faptul că nu are la dispoziție sânul. (4)

Înfășarea și somnul – riscuri pentru sănătate

Aceeași meta-analiză menționată mai sus a identificat și o serie de efecte negative pe care le poate avea înfășatul, dacă nu este realizat adecvat: hipertermie, riscul apariției displaziei de șold,  sindromul morții subite infantile, infecții respiratorii. O altă concluzie a analizei a fost că înfășarea imediat după naștere ar putea amâna luarea în greutate. (3)

Riscul asfixierii și morții subite infantile

Unul dintre riscurile pe care le implică înfășarea copilului în timpul somnului este sindromul morții subite infantile. Dacă în general se recomandă așezarea copilului pe spate atunci când doarme pentru a evita acest risc, în cazul în care bebelușul este înfășat și culcat pe burtică, riscul crește considerabil, conform Academiei Americane de Pediatrie.

De asemenea, Academia Americană de Pediatrie recomandă ca un bebeluș să nu fie înfășat mai târziu de 2-3 luni (alți experți consideră că se poate ajunge până la 6 luni), pentru că după această vârstă începe să fie mai activ, se mișcă mai mult, poate începe să se rostogolească și să ajungă pe burtică, existând riscul sufocării. Scutecul sau păturica în care este înfășat copilul nu trebuie să fie foarte strânse pe pieptul copilului, pentru a-i permite să respire adecvat. Ideal este ca între pieptul copilului și materialul cu care este înfășat să poată fi introduse 2-3 degete.

O altă problemă care apare este că înfășarea poate scădea nivelul de stimulare al unui copil, un posibil factor de risc pentru sindromul morții subite infantile. (5), (6)

Riscul de supraîncălzire

Apare mai ales dacă și căpușorul copilului este acoperit sau micuțul are febră. Este deosebit de important să fie monitorizate eventualele semne că bebelușului îi este prea cald: transpirație, înroșirea obrajilor, părul umed, erupție pe piele de la căldură, creșterea frecvenței respiratorii. (1), (5)

Riscul de displazie de șold

Înfășarea foarte strânsă a picioarelor extinse ale bebelușilor poate duce la dislocarea sau displazia șoldului, ceea ce înseamnă că femurul nu este menținut ferm în articulația șoldului.

Pentru a evita această situație, este important ca bebelușul să fie înfășat astfel încât să își poată mișca șoldurile și să își poată ridica genunchii. (5)

Atât timp cât este realizată corect, înfășarea poate avea o serie de beneficii pentru bebeluși, inclusiv asupra somnului. Pe lângă aspectele care țin de siguranță ce trebuie avute în vedere, este important ca bebelușul să nu fie ținut înfășat tot timpul (nici chiar nou-născutul), pentru a-i permite să își exerseze mobilitatea și pentru a nu interfera cu dezvoltarea motorie.