Este copilul meu contagios?

Bolile infecto-contagioase la copil aparțin unei categorii de afecțiuni care înglobează aspecte generale precum factorii contribuitori contractării infecțiilor și modalitățile de transmitere, dar și aspecte particulare care deosebesc un agent etiologic de altul, perioada de incubație și perioada de contagiozitate.

Intervalul de timp între momentul contractării infecției și apariția simptomatologiei specifice definește perioada de incubație. Perioada de contagiozitate este definită drept intervalul de timp în care boala poate fi transmisă. (1)

Numeroase infecții bacteriene sunt lipsite de caracterul contagios. În această categorie sunt încadrate otitele, sinuzitele, procesele infecțioase localizate la nivel renal și vezical. (1)

Agenții patogeni cauzatori și factorii de risc implicați

Cauzele bolii infecto-contagioase sunt de natură bacteriană, parazitară sau virală. În funcție de tabloul clinic și paraclinic agentul patogen este identificat, cu scopul de a se implementa conduita terapeutică specifică.

Factorii de risc asociați, îndeosebi în rândul copiilor, sunt colectivele mari (creșe, grădinițe, școli). În cadrul acestor colectivități riscul crește prin contactul subiecților sănătoși cu obiecte și suprafețe contaminate. (2), (5)

Infecțiile de natură gastro-intestinală, frecvent întâlnite în cadrul colectivitățiilor de copii, prezintă adesea implicarea germenilor Giardia, Cryptosporidium, rotavirusurile, virusurile enterice (Coxsackie, echovirusuri), Shigella, Escherichia coli. (2) Cauzelor bacteriene, virale și parazitare ale diareei infecțioase le este atribuit caracterul contagios al bolii până în momentul în care scaunele de consistență normală reapar. În cadrul infecției cu Shigella sau Escherichia coli 0157 se impun măsuri de precauție suplimentare, fiind afecțiuni cu potențial evolutiv agresiv. (1), (2)

Specificitatea infecțiilor respiratorii în cadrul colectivitățiilor de copii este dată de incidența crescută a agenților patogeni virali (virusul sincițial respirator, virusurile influenza și parainfluenza). Principala metodă de prevenție este vaccinarea în cadrul infecțiilor respiratorii cu virusul influenza. (2) Bordetella pertussis este agentul microbian responsabil pentru apariția simptomatologiei de tuse convulsivă. Denumirile asociate acestei infecții respiratorii, tusea măgărească sau tusea de 100 de zile, denotă tabloul clinic specific afecțiunii. Infecția cu acest agent microbian prezintă un grad crescut de infecțiozitate și afectează cu preponderență sugarii cu vârsta mai mică de 12 luni. (8)

Germenii patogeni implicați în cadrul infecțiilor tegumentare sunt: virusul rubeolic, virusul rujeolic, parvovirusul B19, streptococul, stafilococul, Sarcoptes scabiei, virusul Coxsackie, enterovirusuri (boala mână-picior-gură), virusul varicelo-zosterian. (1), (4), (7), (8)

Perioadele de incubație și contagiozitate

Diareea infecțioasă de cauză bacteriană prezintă o perioadă de incubație de aproximativ 1 până la 5 zile, caracterul contagios al bolii fiind prezent de-a lungul intervalului de timp în care simptomele clinice sunt pregnante. Recurența scaunelor diareice dovedește regresia bolii și implicit, a perioadei de contagiozitate asemeni diareei de cauză virală sau parazitară. Scaunele diareice, al căror substrat etiologic sunt virusurile (Rotavirus), sunt caracterizate de perioada de incubație de 1-3 zile. Un interval îndelungat de timp de incubație de o săptămână până la trei săptămâni este caracteristic infecției parazitare cu Giardia.

De asemenea, oxiurii cauzează frecvent disconfort abdominal în rândul copiilor. Perioada de incubație este reprezentată de 21-28 de zile, însă spre deosebire de diareea infecțioasă de cauză bacteriană, virală sau parazitară prezentată mai sus, care prezintă un grad înalt de contagiozitate, această infecție prezintă risc minim de transmitere, nefiind recomandată izolarea. (1)

Perioada de incubație a hepatitei A variază de la două săptămâni până la 50 zile; caracterul contagios este prezent cu 14 zile înainte de apariția icterului și dispare odată cu rezoluția colorației tegumentare și sclerale specifice (7 zile). (1)

Varicela, boala infecto-contagioasă frecvent întâlnită în prima decadă de viață, este cauzată de virusul varicelo-zosterian, care face parte din familia virusurilor herpetice. Perioada de incubație variază între 10-21 zile, de obicei 14-16 zile, și prezintă un grad înalt de contagiozitate, care este prezent în perioada premergătoare apariției leziunilor tegumentare eruptive, până la apariția crustelor, fenomen care durează aproximativ 6-7 zile. (1), (3), (4)

Boala mână-picior-gură prezintă drept agenți etiologici virusurile Coxsackie, enterovirusurile sau echovirusurile. Perioada de incubație este reprezentată de 3-6 zile, iar infecția poate fi transmisă de la debutul apariției ulcerației până la remiterea episoadelor febrile. Persistența veziculelor indică, de asemenea, caracterul contagios al bolii. (1), (7)

Impetigo de etiologie streptococică prezintă perioada de incubație de 4-10 zile, iar etiologiei stafilococice îi este atribută o perioadă de 1-3 zile până la apariția simptomatologiei specifice. Caracterul contagios persistă până la 24 ore după implementarea tratamentului antibiotic. (1), (8)

Rujeola are o perioadă de incubație de 8-12 zile, riscul de contagiozitate fiind semnificativ crescut cu 4 zile înainte de apariția leziunilor cutanate și 4 zile după remiterea acestora.

Rubeola (pojarul german) prezintă o perioadă de incubație de 14-21 zile, riscul de transmitere al infecției fiind prezent cu o săptămână înainte de apariția primelor leziuni tegumentare și persistă de-a lungul perioadei eruptive și după aproximativ 5 zile de la remiterea simptomatologiei.

Roseola (a 6-a boală a copilăriei) prezintă drept agenți etiologici o varietate de virusuri, dar cauza frecvent întâlnită este virusul herpetic uman tip 6. Perioada de incubație a acestei afecțiuni este de 9-10 zile, aceasta este contagioasă încă de la debutul sindromului febril până la rezoluția completă a erupției (2 zile). (1), (6)
Bordetella pertussis, agentul etiologic responsabil de tusea convulsivă, are o perioadă de incubație de 7-20 zile, riscul de transmitere fiind prezent de la prima apariție a simptomelor specifice (rinoree) până la 5 zile după implementarea antibioterapiei. (1), (9)

Alte infecții:

• mononucleoza infecțioasă prezintă o perioadă de incubație de 30-50 de zile, riscul de transmitere fiind posibil de-a lungul unui interval de 7 zile, de la debutul sindromului febril până la remiterea acestuia;
• conjunctivita virală, a cărei perioadă de incubație este de 1-5 zile, nu prezintă un risc crescut de contagiozitate;
• conjunctivita bacteriană are o perioadă de incubație a germenului patogen de 2-7 zile, iar perioada de contagiozitate este prezentă odată cu apariția secrețiilor purulente și se încheie la o zi după administrarea de antibiotic sub formă de instilații oculare;
• meningita de etiologie virală prezintă perioada de incubație de 3-6 zile și cea de contagiozitate de 1-2 săptămâni, de la debutul simptomelor;
• meningita bacteriană prezintă perioada de incubație de 2-10 zile, riscul de transmitere fiind prezent cu o săptămână înainte de apariția simptomatologiei și persistă până la 24 de ore după administrarea de antibioterapie pe cale parenterală. (1)

Semnele și simptomele caracteristice patologiei infecto-contagioase

Rujeola este caracterizată la debut, primele 4 zile, de semne și simptome asemănătoare unei infecții respiratorii: episoade tusigene, febră. Simptomele specifice sunt erupțiile cutanate, pete de dimensiuni mici, de culoare roșiatică care își fac apariția inițial la nivelul feței, ulterior cu localizare la nivelul trunchiului, brațelor și membrelor inferioare.

Tabloul clinic al infecției cu virusul rubeolic în rândul copiilor este specific tipului de infecție, congenitală sau a copilăriei. Rubeola în copilărie se manifestă prin alterarea stării generale, subfebrilitate și scaune diareice (episod care poate dura aproximativ 5 zile). Leziunile tegumentare pot fi observate în primă fază la nivelul feței, iar ulterior, pe măsură ce primele erupții au tendință spre vindecare, se localizează la nivelul trunchiului și membrelor superioare și inferioare. Ganglionii limfatici de la nivelul gâtului sunt decelabili prin palpare. În cadrul adolescenților, inflamația articulațiilor poate apărea. (1)

Debutul bolii mână-picior-gură este caracterizat de apariția congestiei nazale și a febrei. Leziunile cutanate sunt localizate la nivelul gurii, mâinilor și picioarelor. Inițial, aspectul este vezicular, iar ulterior pot fi observate ulcerații. (7)

Simptomatologia specifică bolii impetigo este reprezentată de: eritem, prurit, leziuni tegumentare veziculare (de obicei cu localizare în jurul nasului și peribucal), formarea crustelor (după spargerea veziculelor) urmată de vindecarea tegumentului. Cazurile clinice însoțite de noduli limfatici inflamatori și febră sunt caracterizate de un grad crescut de severitate. (8)