Torticolisul la bebeluși: capul înclinat și ce faci acasă

Ce este torticolisul muscular congenital

Torticolisul muscular congenital este o afecțiune posturală, vizibilă la scurt timp după naștere: mușchiul sternocleidomastoidian — banda musculară lungă, de o parte și de alta a gâtului, care leagă zona din spatele urechii de claviculă — este scurtat sau încordat pe o singură parte.^[1] Rezultatul este că bebelușul ține capul înclinat spre partea afectată și fața întoarsă spre partea sănătoasă. Este una dintre cele mai frecvente probleme musculo-scheletice de la naștere, iar unele studii raportează o incidență de până la 16% dintre nou-născuți, mai des la băieți.^[2]

De ce apare torticolisul la bebeluși

Medicii nu știu cu certitudine de ce unii bebeluși se nasc cu torticolis și alții nu. Se crede că poziția strâmtă din uter sau o poziție neobișnuită la naștere — de exemplu poziția pelvină (fesieră) — pot exercita presiune suplimentară asupra mușchiului sternocleidomastoidian dintr-o parte, făcându-l să se încordeze și să limiteze mișcarea de rotație a capului.^[1] Torticolisul muscular congenital este prezent de la naștere, deci nu are legătură cu felul în care ai ținut copilul în brațe după ce ați venit acasă.^[1]

Cum recunoști torticolisul — semne și vârsta la care apar

În afara mișcărilor care implică întoarcerea capului, bebelușul cu torticolis se comportă ca oricare altul. Semnele devin de obicei vizibile pe la 2-4 săptămâni de viață și pot include: capul înclinat constant într-o parte (uneori greu de observat la un nou-născut foarte mic), incapacitatea de a-și întoarce complet capul ca să te urmărească, dificultăți la alăptat pe o singură parte sau preferința clară pentru un singur sân, și un efort vizibil atunci când încearcă să întoarcă fața spre tine.^[1] Unii bebeluși dezvoltă un mic nodul sau o „umflătură" în mușchiul gâtului, ca un nod într-un mușchi încordat — acesta tinde să dispară pe măsură ce torticolisul se ameliorează.^[1] Pentru că depistarea și tratamentul timpuriu influențează direct durata și rezultatul recuperării, se recomandă ca toți bebelușii să fie verificați pentru semne de torticolis până la vârsta de 4 luni.^[2]

Legătura cu capul turtit (plagiocefalia pozițională)

Pentru că bebelușul cu torticolis își ține capul mai mult timp întors în aceeași direcție — inclusiv în somn — poate apărea o zonă turtită pe o parte sau pe spatele capului, numită plagiocefalie pozițională; uneori se observă și o ușoară asimetrie a gâtului, feței sau maxilarului.^[1] În general, capul turtit apare când bebelușul petrece prea mult timp culcat pe spate în primele luni de viață.^[3] Somnul pe spate, în propriul spațiu de dormit, rămâne însă recomandarea de bază pentru reducerea riscului de deces subit al sugarului (SIDS) — o recomandare pe care nu o ocolești, indiferent de torticolis.^[4] Soluția nu este renunțarea la somnul pe spate, ci alternarea poziției capului și timpul zilnic petrecut pe burtică, sub supraveghere, cât timp bebelușul este treaz.

Cum pune medicul diagnosticul

Pediatrul face un examen prin care vede cât de mult poate bebelușul să întoarcă capul.^[1] Diagnosticul se pune de obicei din istoric și din examenul fizic, fără investigații complicate.^[2] Momentul în care începe tratamentul este unul dintre cei mai importanți factori care influențează cât de repede și cât de complet se rezolvă torticolisul — și este singurul factor de prognostic asupra căruia se poate interveni, de aceea verificarea din primele luni de viață contează.^[2]

Tratamentul: kinetoterapie și exerciții — ce arată dovezile

Tratamentul torticolisului muscular congenital este conservator, iar programul de recuperare se face individual, în funcție de cât de pronunțat este: exerciții de întindere a gâtului, exerciții de întărire a musculaturii gâtului, activități care încurajează mișcarea simetrică, adaptarea mediului din jurul copilului și educarea părinților, pentru un program zilnic, susținut, făcut acasă.^[2] Kinetoterapia pediatrică are ghiduri de practică bazate pe dovezi, actualizate periodic (ultima variantă în 2024), care acoperă identificarea copiilor, trimiterea la specialist și conduita de urmat.^[5] Printre tehnicile folosite de kinetoterapeut, analizele de specialitate descriu terapia manuală, întinderile, mobilizarea țesuturilor moi, aplicarea de benzi elastice adezive pe piele și microcurenții, alături de educarea părinților.^[6] O analiză amplă publicată în 2025, care a strâns date de la peste 8.000 de copii din 100 de studii, a arătat că adăugarea terapiei manuale (întinderi și mobilizări făcute de kinetoterapeut) la un alt tratament activ aduce, pe termen scurt, o mișcare mai bună a gâtului, o poziție mai simetrică a capului și reducerea nodulului din mușchiul sternocleidomastoidian — deși calitatea generală a dovezilor rămâne, per ansamblu, redusă spre foarte redusă, iar cercetătorii cer studii mai riguroase.^[7] Cu alte cuvinte: kinetoterapia ajută, dar rezultatele variază de la un copil la altul, iar constanța exercițiilor contează la fel de mult ca metoda exactă folosită.

Ce poți face acasă, în fiecare zi

Încurajează-ți copilul să întoarcă în mod activ capul în ambele direcții — bebelușii nu se pot răni singuri întorcându-și capul.^[1] Câteva exerciții simple, de făcut de mai multe ori pe zi: oferă biberonul sau sânul astfel încât copilul să fie încurajat să se întoarcă spre partea mai puțin folosită; când îl culci, așază-l cu fața spre perete, ca să fie tentat să se întoarcă spre cameră (mereu culcat pe spate, niciodată pe burtă, pentru somn); și, în timpul jocului, atrage-i atenția cu jucării și sunete din ambele părți.^[1] „Timpul pe burtică" este esențial și pentru torticolis, și pentru prevenirea capului turtit: la nou-născuți, câteva minute, de 2-3 ori pe zi, cu bebelușul pe pieptul sau pe genunchii tăi; pe măsură ce crește, ședințe de 3-5 minute pe o pătură, de mai multe ori pe zi, cu obiectivul de a ajunge la aproximativ o oră pe zi, împărțită în reprize, pe la 3 luni. Un exercițiu bun pentru ambele probleme: așază copilul pe genunchii tăi, pentru timpul pe burtică, cu capul întors dinspre tine, apoi vorbește-i sau cântă-i ca să îl faci să întoarcă fața spre tine, timp de 10-15 minute, de trei ori pe zi.^[3]

Când mergi la medic

Vorbește cu medicul de familie sau cu pediatrul de îndată ce observi că bebelușul ține capul constant înclinat sau întors într-o singură parte, chiar dacă pare că nu îl deranjează — nu este nevoie să aștepți controlul periodic. La majoritatea copiilor, torticolisul congenital se ameliorează prin schimbări de poziție și exerciții de întindere făcute acasă, dar poate dura până la 6 luni să dispară complet, iar la unii copii durează mai mult; de aceea medicul reevaluează progresul, de obicei la fiecare 2-4 săptămâni de la începerea tratamentului, și poate recomanda ședințe suplimentare cu un kinetoterapeut pediatric dacă exercițiile de acasă nu sunt suficiente.^[1] O înclinare de cap care apare brusc, este dureroasă, se însoțește de febră sau de alte semne neobișnuite nu este tipică pentru torticolisul congenital descris aici și trebuie evaluată prompt de un medic, pentru a exclude alte cauze.

Concluzii

Torticolisul muscular congenital este o problemă frecventă și, în marea majoritate a cazurilor, rezolvabilă: cu exerciții zilnice de întindere, timp pe burtică și, atunci când e nevoie, kinetoterapie pediatrică începută devreme, majoritatea bebelușilor recapătă mișcarea completă și simetrică a gâtului. Nu este un motiv de panică, dar nici unul de amânat — cu cât pediatrul este anunțat mai devreme, cu atât recuperarea este mai rapidă și mai completă.