Când apar dinții la copii?

Erupția dentară este mișcarea făcută de către un dinte de la locul unde acesta s-a format (în interiorul osului maxilar sau mandibular) până când ajunge în cavitatea bucală și atinge planul de ocluzie dentară (adică planul unde dinții maxilari se întâlnesc cu cei mandibulari atunci când cavitatea orală este închisă complet). (1)

Succesiunea apariției dinților (atât temporari, cât și definitivi) depinde, în primul rând, de vârstă, iar momentul erupției dentare poate varia în funcție de rasă, gen (feminin sau masculin), etnie și chiar anumiți factori individuali. (2)

Dinții temporari (de lapte)

Dinții temporari sunt în număr de 20. Cu alte cuvinte, un copil va avea 10 dinți maxilari (superiori) și 10 dinți mandibulari (inferiori). În mod normal, erupția lor începe în jurul vârstei de 6 luni și continuă până în jurul vârstei de 3 ani, după cum urmează: (3)

• incisivii centrali inferiori – în jurul vârstei de 6 – 7 luni;
• incisivii centrali superiori - în jurul vârstei de 8 – 12 luni;
• incisivii laterali inferiori - în jurul vârstei de 10 – 16 luni;
• incisivii laterali superiori - în jurul vârstei de 9 – 13 luni;
• caninii inferiori - în jurul vârstei de 17 – 23 de luni;
• caninii superiori - în jurul vârstei de 16 – 22 de luni;
• primul molar temporar inferior - în jurul vârstei de 14 – 18 luni;
• primul molar temporar superior - în jurul vârstei de 13 – 19 luni;
• al doilea molar temporar inferior – în jurul vârstei de 23 – 31 de luni;
• al doilea molar temporar superior – în jurul vârstei de 23 – 31 de luni.

Dinții definitivi

În ceea ce privește dinții definitivi, trebuie menționate mai multe aspecte. În primul rând, trebuie știut faptul că un adult are 32 de dinți definitivi.

  
În al doilea rând, molarii temporari vor fi înlocuiți de premolarii definitivi.

  
În al treilea rând, molarii definitivi nu vor înlocui niciun alt dinte temporar, ei vor erupe în jurul vârstei de 6 ani, posterior de ultimul dinte temporar, acest lucru fiind posibil din cauza dezvoltării oaselor maxilare, care vor crea spațiul necesar erupției acestor dinți.
  
Dinții definitivi vor erupe începând cu vârsta de 5, 5 ani, după cum urmează: (4)

• primul molar definitiv - în jurul vârstei de 5, 5 – 8 ani;
• incisiviii centrali - în jurul vârstei de 6 – 8, 5 ani;
• incisivii laterali - în jurul vârstei de 7, 5 - 9, 5 ani;
• primii premolari - în jurul vârstei de 9 – 11 ani;
• premolarii secunzi - în jurul vârstei de 10 - 11, 5 ani;
• caninii - în jurul vârstei de 10 – 12 ani;
• molarii secunzi – în jurul vârstei de 12 – 14 ani;
• molarii de minte - în jurul vârstei de 17 – 25 de an.

  
De asemenea, de cele mai multe ori, dinții inferiori vor apărea înaintea omologilor lor superiori (adică incisivii centrali inferiori vor erupe cu puțin timp înainte de cei superiori, etc.).

Prematuritatea sau întârzierea erupției dentare

Erupția dentară este un proces fiziologic care influențează în mod activ dezvoltarea normală a extremității cefalice (a capului și feței). Cu toate acestea, deseori se întâmplă ca acest proces să nu se desfășoare conform cu intervalul de vârstă obișnuit. În aceste cazuri, dinții fie erup prematur, fie cu întârziere.

Atunci când dinții erup prematur, există posibilitatea ca aceștia să aibă probleme de calcifiere, astfel că pot fi mai predispuși la carii dentare și la complicațiile acesteia. Însă atunci când erupția dentară se produce cu întârziere, acest lucru poate însemna o afecțiune locală sau generală, însă, în același timp poate determina complicații locale sau generale (sistemice), pe termen lung.
  
Există mai multe cauze care determină erupția întârziată a dinților:

• obstrucția fizică – adică anumiți factori locali nu permit erupția dintelui, acesta rămânând în interiorul osului (dinți supranumerari, tumori și chisturi odontogene, cicatrici ale mucoasei, anchiloza dintelui, fibromatoza gingivală, pierderea prematură a dinților temporari etc);absența dintelui - care poate fi depistată prin efectuarea unei radiografii;
• cauze sistemice – deficiențe nutriționale, expunerea la radiații, traumatisme, infecția cu HIV, precum și anumite sindroame (sindromul Gardner) sau boli genetice.

  
Diagnosticul precoce al anomaliilor de erupție dentară este foarte important, deoarece va permite o atitudine terapeutică adecvată și va reduce, pe cât posibil, complicațiile ulterioare. De aceea, programarea unui consult la medicul dentist, încă de la vârste fragede (chiar 1-2 ani) și apoi, prezentarea în mod regulat la acesta, va permite diagnosticul și tratamentul afecțiunilor care aparțin de erupția dentară și nu numai. (2)

Recomandări

Pe lângă vizitele regulate la medicul dentist (care vor participa la construirea încrederii copilului în medic), părintele trebuie să acorde o atenție deosebită atât erupției dentare a copilului, cât și efectuării corecte a igienei dentare, chiar dinainte de erupția propriu-zisă a dinților.