Mituri despre vaccinare

Vaccinarea este un subiect „fierbinte”, fiind expus părerilor și atitudinilor de tot felul, de multe ori nu dintre cele mai avizate ori binevoitoare. Astfel, se ajunge la judecăți de valoare neîntemeiate, care pot să te sperie mai mult decât să te informeze.
Iată de ce mituri ar trebui să te ferești:

Mit: Numărul de epidemii a scăzut din cauza unei mai bune igiene și nu din cauza apariției vaccinurilor
FALS. Igiena este importantă pentru sănătate, dar nu e suficientă în lupta contra răspândirii bolilor. Statisticile arată că vaccinarea a făcut din boli care în urmă cu 50 de ani ucideau în masă, candidate la eradicare.

Mit: Unele loturi de vaccinuri sunt mai periculoase decât altele
FALS. În primul rând, loturile diferă ca mărime și perioadă de valabilitate, iar corelarea efectelor adverse cu un anumit lot specific nu este relevantă. De asemenea, fiecare vaccin este verificat atent înainte de a fi scos pe piață, poți fi sigur/ă.

Mit: Vaccinurile au efecte adverse periculoase
FALS. În majoritatea cazurilor, vaccinurile nu provoacă decât dureri la locul înțepăturii, eventual o înroșire și o senzație de umflătură locală, simptome care dispar în cel mult câteva zile, fără să-i facă niciun rău copilului tău. Extrem de rar, odată la câteva zeci de mii sau sute de mii de vaccinuri, copiii pot acuza și alte simptome mai dificile, care pot fi ținute sub control de medici, în eventualitatea în care apar. Consultă lista efectelor adverse pentru fiecare vaccin în parte!

Mit: Vaccinurile pot cauza autism
FALS. Presupusa legătură între vaccinare și autism este eronată și periculoasă, pentru că s-a răspândit cu repeziciune și dezinformează milioane de oameni. Mii de studii au confirmat faptul ca vaccinarea nu are nicio contribuție în dezvoltarea autismului. Controversele au plecat de la un studiu superificial și bănuit de conflict de interese, publicat în 1998, care lansa această ipoteză, fiind retras de publicația în care a apărut și declarat a fi fals. Citește despre acestă controversă, aici.

Mit: Dacă boala are o incidență mică în țara noastră, nu mai este necesară vaccinarea
FALS. Progresele realizate până în prezent de medicină, în efortul de a face dispărute sau cât mai rare unele boli infecțioase ar putea să nu mai însemne nimic în câțiva ani părinții ar decide în masă să nu-și mai vaccineze copiii. În plus, până o boală nu este declarată oficial eradicată de către Organizația Mondială a Sănătății, nu se poate spune că pericolul nu mai există, pentru că milioane de oameni circulă zi de zi dintr-un colț în altul al planetei, putând purta antigenii periculoși dintr-un loc în altul.

Mit: Sistemul imunitar al copilului este „aglomerat” de vaccinuri
FALS. Copilul intră zilnic în contact cu mii de substanțe dăunătoare, așa că organismul este obișnuit să lucreze la capacitate maximă. Vaccinarea multiplă nu este o problemă reală, ci dimpotrivă, contribuie la imunizarea într-un mod cât mai eficient.

Mit: Ne putem imuniza și prin boală, nu e necesar vaccinul care să facă acest lucru
FALS. Există în conștiința maselor ideea păguboasă că expunerea la anumite boli în timpul copilăriei e de ajutor în eliminarea riscului că va fi făcută la maturitate. În realitate, nu este deloc așa. Expunerea voluntară la infecție poate avea urmări nedorite, chiar fatale. Vaccinul, pe de altă parte, doar simulează o infecție reală, asigurând doar o pregătire a organismului, nu și o îmbolnăvire reală.

Mit: Bolile copilăriei sunt inofensive și deci, nu trebuie să ne vaccinăm copiii împotriva lor
FALS.  Pojarul, oreionul, rubeola ori vărsatul de vânt au, e adevărat, o incidență mare în rândul copiilor, astfel că sunt percepute ca fiind banale. Nu e așa. România este pe primul loc în U.E.în ce privește incidența rubeolei, și pe locul al doilea, în cazul pojarului. Aceste boli pot avea urmări grave, lăsându-i pe micuți cu sechele pe toată viața. De asemenea, dacă nu ne imunizăm copii, aceștia pot dezvolta boala la maturitate, când urmările pot fi chiar mai complexe.