Metoda extincției în prezența părintelui

Metoda extincției în prezența părintelui este un program de educare a somnului copilului care combină principiul extincției (un comportament negativ va dispărea dacă este ignorat sau nu mai este întărit pozitiv) cu o aplicare blândă pentru copil, care să nu dezvolte sau să îi amplifice anxietatea de separare.

Ce presupune metoda?

Metoda extincției în prezența părintelui se realizează pe două planuri simultan:

• scăderea treptată a contactului fizic dintre părinte și copil
• reducerea graduală a prezenței părintelui la culcarea copilului.

Dacă, de exemplu, copilul s-a obișnuit să adoarmă la sân, mama ar trebui să îl alăpteze mai devreme decât o făcea de obicei și între alăptare și somn să introducă o nouă activitate (cum ar fi legănatul). Odată ce copilul se obișnuiește cu această nouă rutină de somn, este așezat în pătuț și mângâiat pe spate sau mână până când adoarme.

Simultan cu diminuarea contactului fizic dintre părinte și copil, se reduce gradual și prezența părintelui. În primele nopți, când cel mic este pus la culcare, părintele se întinde lângă el până când copilul adoarme. Treptat, părintele îl mângâie tot mai puțin, îi acordă mai puțină atenție și în loc să stea întins lângă el, stă așezat în timp ce citește sau face o altă activitate silențioasă, care nu îl implică pe cel mic. Ulterior se poate așeza într-un scaun sau fotoliu lângă pătuțul copilului, pe care tot gradual să îl mute mai departe de el.

Pe măsură ce copilul se obișnuiește cu distanța, părintele poate ieși câteva secunde din cameră, dar revine înainte ca acesta să înceapă să plângă. Când cel mic se adaptează noului program, părintele poate crește intervalul de timp cât lipsește din cameră.

De fiecare dată, copilul adoarme în prezența părintelui. În cazul trezirilor din timpul nopții abordarea se păstrează: părintele nu trebuie să interacționeze cu copilul, eventual simulează somnul, iar dacă cel mic nu îl vede își poate face simțită prezența subtil (de exemplu printr-o tuse ușoară). Ideea e că simpla prezența a părintelui îi oferă micuțului securitate și îl ajută să se întoarcă la somn.

Într-o altă variantă, părintele rămâne să doarmă în aceeași cameră cu copilul, dar în paturi diferite. (1), (2), (8)

Este o metodă bazată pe principiul extincției pentru că deși părintele este prezent, treptat trebuie să ajungă să nu mai interacționeze deloc cu copilul, decât dacă este necesar (copilul este bolnav sau este o situație de urgență). (3)


Ambele încearcă să învețe copilul să deprindă adormirea independentă prin limitarea graduală a prezenței părintelui lângă copil la culcare. Diferența este că metoda camping out începe de la așezarea părintelui pe un scaun lângă pătuțul copilului și se aplică de obicei la copii mai mari, în timp ce în cazul extincției în prezența părintelui în primele nopți părintele doarme lângă cel mic, iar folosirea scaunului poate fi o etapă intermediară până la deprinderea adormirii independente.

Argumente pro și contra

Argumente pro

• Reducerea graduală a prezenței și alinării oferite de părinte la culcare face mai puțin stresantă pentru copil trecerea la adormirea independentă. (4)
• Faptul că cel mic conștientizează prezența părintelui îl ajută să nu mai dezvolte anxietatea de separare (deloc sau la un nivel mai redus). (3)
• Părintele poate supraveghea copilul, chiar dacă păstrează distanța de acesta. (5)
• Metoda face parte din strategiile de sleep training bazate pe principiul extincției, dar este mult mai blândă pentru copil și părinte decât cry it out sau metoda Ferber (extincția graduală). (2)
• Metoda extincției în prezența părintelui permite acestuia o oarecare flexibilitate, pentru că în funcție de modul în care copilul se adaptează la noile condiții de adormire, părintele decide dacă va crește distanța față de pătuțul copilului, respectiv dacă limitează și mai mult contactul fizic/atenția acordată copilului.

Argumente contra

• Comparativ cu metoda cry it out (unde copilul se obișnuiește cu o nouă condiție de culcare - absența părintelui) sau cu metoda rutinelor pozitive (unde cel mic este învățat cu același ritual de somn), în cazul extincției în prezența părintelui copilul trece prin noi tranziții la fiecare câteva nopți. Când se obișnuiește cu o anumită distanță a părintelui, apare una nouă la care trebuie să se adapteze. (5)
• Metoda nu exclude în totalitate plânsul copilului; dimpotrivă, este posibil ca cel mic să devină mai furios și mai frustrat dacă observă că părintele este lângă el, dar nu intervine ca să îl liniștească. (3)
• La fel ca în toate metodele bazate pe extincție, copilul nu învață ce să facă pentru a se liniști singur.  Aceste metode doar descurajează comportamentul negativ, dar nu îi oferă o alternativă cu care să îl înlocuiască. (6)
• Această strategie presupune un proces destul de lung comparativ cu metoda extincției totale (cry it out) sau a extincției graduale; totodată părinții pot fi mult mai tentați să intervină pentru că stau mai mult lângă copil (decât dacă l-ar lăsa singur, cum se întâmplă în cazul cry it out sau dacă ar respecta un program bine stabilit de verificări, ca în metoda Ferber).

Cât de eficace este metoda?

Într-un studiu din 2005 metoda cry it out (extincție totală) a fost comparată cu alte două variante de extincție: extincția în prezența părintelui și o formă a extincției graduale, în care părintele revenea la copil pentru verificări minime. Rezultatele au arătat că toate cele trei tipuri de intervenții au dus la scăderea frecvenței trezirilor din timpul nopții ale copiilor. În ceea ce privește plânsul:

• copiii la care s-a aplicat metoda cry it out au avut accese de plâns la început, dar apoi s-a observat o scădere rapidă a plânsului și a trezirilor noaptea;
• la copiii la care s-a aplicat metoda extincției graduale durata de plâns la culcare s-a redus treptat în primele 2 săptămâni, dar plânsul a revenit în săptămânile 3 și 4;
• la copiii care au fost obișnuiți cu extincția în prezența părintelui, durata plânsului s-a redus din prima săptămână și a rămas în general la un nivel scăzut pe toată durata aplicării metodei. (7)

Într-un studiu australian publicat în 2012, s-a comparat pe 16 familii eficiența metodei extincției în prezența parentală față de metoda cry it out. Rezultatele pe termen scurt obținute au arătat că ambele strategii sunt la fel de eficiente, ceea ce înseamnă că părinții care nu pot tolera o metodă drastică precum cry it out, pot apela la extincția în prezența părintelui, având șanse similare de a învăța copilul să adoarmă singur. (1)

Mai blândă decât metoda cry it out, extincția în prezența părintelui durează mai mult (minimum o săptămână). (8)

La ce vârste poate fi aplicată?

Se recomandă ca această metodă de educare a somnului să fie introdusă începând de la 6 luni, când bebelușii nu mai au nevoie de 2-3 hrăniri în timpul nopții, ci de cel mult una, iar ritmul lor circadian  începe să se dezvolte.