Limbajul între 4 și 5 ani

Între 4 și 5 ani limbajul copilului se caracterizează printr-o continuă dezvoltare a vocabularului, de la o zi la alta, ajungând să includă până la 2500 de cuvinte la vârsta de 5 ani. Vorbirea sa este aproape în totalitate fluentă, chiar dacă mai apar unele greșeli, acestea nu îi afectează sensul.

Copilul începe să înțeleagă și cuvinte abstracte, inițiază conversații și rămâne antrenat în ele pentru mai mult timp datorită îmbunătățirii abilității de menținere a atenției. Totodată e mai puțin probabil să schimbe subiectul ca să ajungă la teme de interes personal. Începe să împărtășească tot mai mult experiențe personale, fără să mai fie necesară solicitarea din partea adulților.

Curiozitatea față de lumea din jur, interesul și implicarea în jocuri de rol, interacțiunea cu alți copii sunt ocazii pentru micuțul aflat în această etapă de dezvoltare să învețe cuvinte noi, să își dezvolte abilitățile de comunicare și să își adapteze vorbirea în funcție de context. (1), (2), (3)

Dezvoltarea vorbirii între 4 și 5 ani

Achizițiilor din anul precedent privind vorbirea li se adaugă altele noi, în timp ce unele abilități se îmbunătățesc între 4 și 5 ani.

Înțelegere

• înțelege cuvintele care arată ordinea (precum „primul”, „următorul”, „ultimul”), dar poate avea dificultăți în a înțelege ideea de simultaneitate („în același timp”);
• înțelege cuvintele care indică timpul - „azi”, „mâine”, „ieri”, „săptămâna viitoare”;
• învață cuvinte noi, de multe ori deducând sensul lor din context;
• lista de cuvinte pe care le înțelege este mult mai mare decât cea a cuvintelor pe care le folosește;
• intuiește subiectul unei cărți după imaginea de pe copertă;
• înțelege sensul unor cuvinte care indică stări emoționale mai complexe („confuz”, „încântat”, „dezamăgit”);
• spre deosebire de anul anterior, îi este mai ușor să își aștepte rândul să vorbească atunci când se află într-un grup;
• se dezvoltă capacitatea de a înțelege explicații mai complexe atunci când are în față obiecte concrete care sprijină explicația verbală (de exemplu „Când amesteci două culori diferite obții una nouă. Hai să vedem ce culoare obținem dacă amestecăm galben cu roșu”).

Comunicare

• limbajul este inteligibil aproape în totalitate (98%-100%);
• de cele mai multe ori nu mai repetă litere sau cuvinte;
• folosește propoziții și fraze mai lungi și mai complexe decât în anul anterior (aproximativ 4-6 cuvinte într-o propoziție/frază);
• mai face încă unele greșeli gramaticale sau are dificultăți în rostirea unor cuvinte mai complexe;
• folosește gradele de comparație ale adjectivelor;
• până la vârsta de 5 ani, vocabularul poate include până la 2500 de cuvinte;
• știe să spună culoarea unui obiect chiar dacă nu îl vede (de exemplu „Ce culoare are o portocală?”)
• cunoaște și numește zilele săptămânii;
• dacă este întrebat, știe să își spună numele, vârsta și adresa;
• numește obiectele dintr-o categorie fără să aibă indicii vizuale (animale, jucării, fructe etc);
• își schimbă discursul în funcție de interlocutor și de locul unde are loc conversația (de exemplu, cu un copil mai mic folosește fraze mai scurte, iar dacă este afară vorbește mai tare decât în interior);
• relatează povestiri scurte care i-au fost citite/spuse sau inventate de el;
• cântă cântece învățate sau inventate de el;
• are abilitatea de a vorbi nu doar despre acțiuni care au loc în prezent, ci și despre cele trecute sau viitoare;
• continuă să pună multe întrebări despre o varietate de subiecte, inclusiv unele mai delicate (nașterea unui copil, moarte);
• până la 5 ani, cei mai mulți copii știu să scrie câteva litere. (2), (3), (4), (5)

Cum încurajăm dezvoltarea limbajului în această perioadă?

• Provocați-l să răspundă unor ghicitori simple, oferindu-i indicii și descrieri ale unor obiecte. După ce le ghicește, rugați-l să inversați rolurile.
• Copilul învață cuvinte noi prin a deduce din context înțelesul lor, de aceea oferiți-i cât mai multe situații de învățare: citiți-i, mergeți cu el la piese de teatru pentru copii, folosiți în discuțiile cu el cuvinte noi etc.
• De fiecare dată când copilul întâlnește un cuvânt nou, explicați-i sensul și introduceți-l într-o frază ca să îi rețină mai bine înțelesul, iar dacă este posibil, faceți legătura cu categoria din care face parte și cu alte obiecte similare (de exemplu „Un vehicul este o mașină. Tata conduce un vehicul. Autobuzul este un alt fel de vehicul, la fel și trenul sau avionul”).
• Construirea vocabularului se face prin expunerea la cuvinte noi și înțelegerea sensului acestora, de aceea încurajați-l să întrebe despre cuvintele necunoscute și oferiți-i de fiecare dată explicații despre sensul lor.
• Înțelegerea ideii de categorie se dezvoltă în această perioadă, de aceea este util să lucrați cu el pe înțelegerea și formarea de noi categorii (de exemplu „Ce alte fructe mai cunoști în afară de măr?”).
• Implicați-l în activitățile de zi cu zi ale familiei, vorbiți despre ele, cereți-i părerea și rugați-l să vă ajute în planificarea lor (de exemplu, în alcătuirea listei de cumpărături întrebați-l ce alimente pentru micul-dejun trebuie cumpărate, ce legume/fructe trebuie achziționate etc.).
• Sortarea de jucării sau obiecte pe categorii este în continuare benefică, la fel ca și în etapa anterioară de dezvoltare. De data aceasta sugerați-i drept criterii de categorizare aspecte mai subtile (de exemplu, împărțirea unor pietricele în funcție de cât de fine sau aspre sunt, de ușoare sau grele).
• Jocurile de rol dezvoltă comunicarea și abilitățile narative. Veți observa că micuților le place să se joace „de-a doctorul”, „de-a mama” și să intre în rol folosind un limbaj și un discurs adaptat acestuia. Puteți intra în jocul lor, să deveniți unul dintre personaje și să stimulați gândirea și limbajul micuțului antrenându-l în dialog, punându-i întrebări, sugerându-i să vă explice diverse aspecte. Puteți totodată să inițiați astfel de jocuri, în care să intrați în pielea unor personaje.
• Când îi spuneți sau citiți povești, opriți-vă din când în când din relatare și întrebați-l „Ce crezi că a făcut atunci personajul x?”
• Puneți accent, în conversațiile cu cel mic, pe cuvinte care indică relații spațiale („la stânga”, „la dreapta”), ordinea („primul”, „următorul”, „mijlociu”, „ultimul”), antonime („mic”/„mare”).
• Chiar dacă jocurile cu copiii au și un scop educativ, evitați să le transfomați în niște „lecții”. De aceea lăsați-le celor mici posibilitatea de a alege ce și cum să se joace sau cum să își petreacă timpul în funcție de preferințele și dorințele lor. (5), (6)