Limbajul între 2 și 3 ani

Între 2 și 3 ani, abilitățile verbale ale copilului se dezvoltă foarte mult. Micuțul se exprimă tot mai mult verbal pentru a spune ce gândește și ce simte. Limbajul devine treptat mai inteligibil, iar până la finalul celui de-al treilea an, vocabularul său poate număra până la 1000 de cuvinte.

La finalul acestei perioade, copilul mic are cunoștințele lingvistice și gramaticale minime susținerii unui dialog cu un adult, cu atât mai mult cu cât este perioada când începe să pună nenumărate întrebări, în special cele care încep cu „De ce..?”

Intrarea în comunitate (grădiniță, creșă), interacțiunea cu copii de vârste apropiate și continua implicare a părinților susțin dezvoltarea limbajului la copii în această perioadă.

Care sunt progresele micuților între 2 și 3 ani în ceea ce privește vorbirea și cum pot părinții să îi ajute în acest sens?

Etape în dezvoltarea limbajului între 2 și 3 ani

De la 24 la 30 de luni

Înțelegere

• recunoaște numele membrilor familiei;
• recunoaște obiectele familiare din imagini și le poate asocia cu cele reale;

Comunicare

• poate răspunde la întrebări despre o poveste citită sau care i s-a relatat;
• până la sfârșitul acestei perioade, aproximativ 60% din limbaj este inteligibil;
• folosește propoziții formate din 3 cuvinte;
• începe să folosească numerale alături de substantive („doi căței”)
• face referire la sine folosind pronumele în locul numelui;
• începe să pună întrebări simple („Unde e mama?”);
• știe să identifice o culoare.

De la 30 la 36 de luni

Înțelegere

• începe să facă judecăți cognitive despre ceea ce aude – procesare auditivă (exemplu: „Povestește-mi cum a fost la bunica”);
• înțelege concepte precum „unu” sau „tot”; „acum”, „imediat”, „mai târziu”; „pe”, „sub”, „în”;
• identifică toate părțile corpului.

Comunicare

• continuă să folosească ecolalia atunci când întâlnește dificultăți în comunicare;
• vorbește cu voce tare;
• are tendința de a crește înălțimea sunetelor;
• răspunde la întrebări cu „da” sau „nu”;
• are tendința de a omite consoanele din mijlocul și de la finalul cuvintelor (pe acestea din urmă uneori le substituie), în schimb pe cele de la începutul cuvintelor le pronunță (în majoritatea cazurilor în mod corect);
• folosește întrebări formate din 3-4 cuvinte;
• utilizează propoziții negative formate din 2-3 cuvinte („nu vreau asta”)
• are o preferință pentru întrebarea „de ce?”, dar este interesat și de „cum?”, „unde?”, „ce e asta?”
• până la 3 ani, aproximativ 90% dintre copii folosesc aceste consoane în vorbire: p, m, n, h;
• pronunță corect toate vocalele și toți diftongii;
• la 3 ani, limbajul este inteligibil în proporție de 75-80%;
• vorbește cu sine însuși sau cu jucăriile;
• până la 3 ani, vocabularul include între 300 și 1000 de cuvinte;
• își arată vârsta folosind degetele;
• știe să își spună numele complet;
• știe să spună dacă e băiat sau fată;
• cei din familie înțeleg aproape în totalitate ceea ce spune copilul;
• până la 3 ani copilul are câte un cuvânt pentru aproape orice. (1), (2), (3)

Cum încurajăm dezvoltarea limbajului în această perioadă?

• Utilizați un limbaj cât mai simplu și clar, astfel încât să îi fie ușor copilului să îl imite.
• Folosiți-vă de toate ocaziile pentru a vorbi cu cel mic despre forma, numărul, culoarea, mărimea obiectelor. De exemplu, când sunteți la cumpărături, puteți număra împreună fructele pe care le puneți în coș, făcându-l atent asupra diferențelor de mărime (unele fructe și legume sunt mai mari, altele mai mici), culorilor și formelor diferite ale acestora.
• Chiar dacă nu înțelegeți în totalitate ce spune, reluați ceea ce ați înțeles și întrebați-l despre ce nu e inteligibil; în acest fel îi confirmați că e important ceea ce spune și îl încurajați să vorbească (de exemplu „Am înțeles că vrei ceva de pe raftul cu jucării. Mai spune-mi o dată ce anume să îți dau de acolo.”)
• Puneți-i întrebări deschise, pentru a-i da micuțului ocazia de a-ți dezvolta ideile și opiniile.
• Faceți din cititul cărților o activitate interactivă. Nu vă rezumați doar la relatarea acțiunii, ci puneți-i întrebări despre personaje și acțiune și răspundeți întrebărilor lui. În acest fel, copilul va înțelege mai bine povestea și va fi încurajat să se exprime.
• „Nu” este în continuare un cuvânt preferat de cei mici, prin care își arată independența și propriile preferințe. În acest context, pentru a evita să le impuneți ceva ce refuză și pentru a susține nevoia lor de independență, le puteți da ocazia de a alege din două sau mai multe variante, toate benefice pentru el (de exemplu, pentru o gustare, poate alege un măr sau o banană).
• Oferindu-i alternative („Vrei să mănânci un măr sau o banană?” în loc de „vrei să mănânci un măr?”), îl încurajați totodată să vorbească – să vă dea un alt răspuns decât „da” sau „nu”.
• O altă modalitate de a-i îmbogăți vocabularul și a-l încuraja să vorbească este să reluați ceea ce spune copilul și să adăugați cuvinte noi (de exemplu, dacă micuțul spune „tati pa-pa” îi puteți răspunde „Da, tati pleacă acum la serviciu.”)
• Uitați-vă împreună la fotografii cu membri ai familiei și întrebați-l despre numele lor. Însoțiți răspunsul lui de o scurtă descriere a persoanei sau/și a acțiunii pe care o face în fotografie (de exemplu, „Da, e Paul. Paul face baie în piscină”).
• Continuați (ca și în etapele anterioare de dezvoltare) să îi cântați sau să îi puneți să asculte cântecele sau poezii, pentru că acestea îl ajută să deprindă ritmul.
• Puteți introduce cititul unei povești în rutina de culcare (dacă nu este deja). În această perioadă copilul se poate concentra mai multe minute decât o putea face înainte de 2 ani.
• Copiii încep să aibă, în această perioadă, activități preferate. Este important să îi lăsați să își dezvolte aceste interese, dându-le ocazia de a se bucura cât mai mult de ele. În cadrul acestor activități este susținută dezvoltarea cognitivă și lingvistică.
• Pronunția corectă a cuvintelor se învață cu timpul, de aceea nu este realist să vă așteptați ca la 3 ani copilul să rostească majoritatea cuvintelor corect (în cazul unor cuvinte mai dificile și la 5 ani mai este nevoie de exersare). Dacă cel mic pronunță greșit, nu îl corectați direct, ci reluați ideea lui pronunțând cuvintele corect. (3), (4), (5)