Limbajul între 1 și 2 ani

Între 1 și 2 ani copilul face progrese mari în privința vorbirii, iar dorința lui de a comunica este foarte evidentă, lucru lesne de înțeles dacă avem în vedere faptul că al doilea an de viață este unul al descoperirilor și al explorării lumii din jurul său.

Specific acestei perioade este faptul că abilitatea de a înțelege este mult mai devreme prezentă decât capacitatea de a o arăta. Dacă la început copilul vorbește „pe limba lui”, în apropiere de vârsta de 2 ani cuvintele sale încep să capete sens și pentru adulți. Treptat învață cuvinte noi și la finalul acestei perioade poate începe să le combine. Dacă în preajma vârstei de 12 luni spune spontan primele cuvinte, până la doi ani vocabularul său poate număra aproximativ 200 de cuvinte. (1), (2)

Cum parcurge copilul mic perioada dintre 12 și 24 de luni din punctul de vedere al achizițiilor privind vorbirea și înțelegerea și cum pot susține părinții acest proces, aflați în rândurile de mai jos.

Etape în dezvoltarea limbajului între 1 și 2 ani

De la 12 la 18 luni

Înțelegere

• este interesat de sunetele pe care le aude de la radio, televizor etc.
• îi place să asculte povești scurte, cântecele, poezii.

Comunicare

• specifică acestei perioade este ecolalia (repetă în ecou cuvintele celorlalți);
• limbajul său nu este inteligibil, pentru că omite consoane din cuvinte (în special cele de la începutul și sfârșitul cuvintelor);
• imită inexact cuvinte pe care le aude;
• are în repertoriu tot mai multe construcții de vocale și diftongi
• sunetele au o înălțime variabilă;
• vocabularul său numără, până la 18 luni, între 20 și 100 de cuvinte cu sens (jumătate dintre acestea sunt de obicei substantive);
• folosește o combinație de gesturi și vocalizări pentru a semnala că dorește un anumit obiect;
• știe să arate cel puțin 3 părți ale corpului lui sau ale unei păpuși, anumite piese vestimentare sau jucării;
• știe să numească obiecte familiare care i se arată (reale sau în imagini).

De la 18 la 24 luni

Înțelegere

• înțelege și reacționează dacă e strigat dintr-o altă cameră;
• ține minte ordinea în care i s-a spus să facă o acțiune (de exemplu, „Pune păpușa pe pat și cubul în cutie”);
• înțelege întrebări precum „unde?”, „ce e asta?”.

Comunicare

• răspunde la întrebări despre o imagine, o jucărie, o carte etc., le numește sau le arată dacă i se solicită;
• pronunță corect majoritatea vocalelor
• începe să pună mai multe consoane la începutul cuvintelor;
• dacă vorbitul non-inteligibil are punctul de vârf în jurul vârstei de 18 luni, la aproximativ 2 ani 25-50% din ceea ce spune este inteligibil;
• folosește întrebări sau propoziții scurte formate din 1-2 cuvinte;
• folosește intonația specifică atunci când pune o întrebare;
• „nu” devine unul dintre cuvintele preferate și marchează începutul afirmării independenței;
• înălțimea sunetelor tinde să scadă și să se stabilizeze;
• știe să arate cel puțin 4 părți ale corpului, fie la el, fie la o păpușă;
• face referire la sine folosindu-și numele;
• până la 2 ani vocabularul său poate avea până la 200 de cuvinte (la unii copii chiar mai mult);
• începe să folosească pronumele de persoana I („eu”, „mie”). (2), (3), (4)

Important! Copiii au propriul ritm de dezvoltare a vorbirii, unii învață aceste abilități mai devreme decât au fost descrise mai sus, alții mai târziu.

Cum încurajăm dezvoltarea limbajului în această perioadă?

• Vorbiți cu cel mic despre ceea ce face, cum se joacă, lucrurile pe care le vedeți când ieșiți la plimbare etc. Nu îi puneți foarte multe întrebări, ci încercați mai degrabă să aveți o conversație cu el.
• Folosiți propoziții scurte în locul frazelor lungi și complicate atunci când vorbiți cu el.
• Atât la bebeluși, cât și la copiii mici este important să le fie repetate cuvintele și propozițiile de mai multe ori, astfel încât să le înțeleagă și să le rețină.
• Adăugați 1-2 cuvinte la ceea ce spune micuțul, pentru că îl ajută să își mărească vocabularul (de exemplu, dacă el spune „papa” uitându-se la dvs cum pregătiți masa, îi puteți răspunde „da, mama face mâncare”).
• Citiți-i în fiecare zi și folosiți cărți cu imagini mari și 1-2 cuvinte sau o frază scurtă pe pagină, astfel încât cel mic să nu-și piardă răbdarea și interesul. Numiți obiectele din imagini și descrieți-le pe scurt, povestindu-i despre culori, texturi, sunetele pe care le produc etc, iar cu alte ocazii rugați-l pe el să le denumească sau să le arate. Dacă nu o face, numiți-le în locul lui, fără să îl forțați.
• Continuați să îi citiți chiar dacă micuțul pleacă de lângă dvs. Unii copii au o mai mare nevoie de a fi în mișcare, dar nu înseamnă că nu ascultă ce îi citiți. Încercați, însă, o altă activitate, dacă cel mic își pierde interesul.
• În conversațiile cu cel mic faceți legături între obiectele din imaginile pe care le vede în cărți și cele din viața reală (de exemplu, un măr din imagine și un măr adevărat).
• Înainte de a începe să citiți, rugați-l pe copil să aleagă singur cartea pe care o dorește.
• Jocul și implicarea în activități care micuțului îi fac plăcere sunt modalități importante prin care învață în această etapă, inclusiv să vorbească. De aceea nu încercați să îl „împingeți de la spate” spre activități care nu îi plac sau care sunt prea avansate pentru nivelul lui, pentru că pot duce la frustrare.
• Folosiți cuvinte noi atunci când îi faceți descrieri, de exemplu iaurtul pe care îl mănâncă nu este doar „bun”, ci este și „sănătos”, „delicios”, „cremos” etc.
• Evitați să îl corectați direct, pentru că e posibil să nu mai fie la fel de dornic de a spune cuvinte noi, ci încercați mai degrabă să reluați ideea lui folosind pronunția corectă a cuvântului respectiv.
• În interacțiunile cu alți adulți, care nu înțeleg limbajul micuțului dvs, puteți fi translatorul, lăsând copilul să spună primul ce are de zis, apoi să explicați „Alex vrea să spună că are un nou camion.” (3), (5), (6)