Suflu cardiac la copii

Autor: Dr. Burza Bianca Maria | Actualizat la 20-11-2015, 1186 vizualizări

Suflurile cardiace se intalnesc frecvent la sugari, copii si adolescenti. De cele mai multe ori este vorba despre sufluri inocente, rezultate in urma circulatiei normale a sangelui la nivelul inimii si vaselor mari. [1] Totusi, prezenta unui suflu trebuie intotdeauna luata in considerare, in unele cazuri putand fi singura manifestare a unei boli cardiace grave.

Zgomotele cardiace fiziologice sau patologice pot fi insotite de sufluri cardiace, aceasta asociere reprezentand de cele mai multe ori cheia interpretarii suflului si astfel, a stabilirii diagnosticului.

Zgomotele inimii

Zgomotul 1 se produce prin inchiderea valvelor mitrala si tricuspida (in aceasta ordine). Se aude la inceputul sistolei, are durata cea mai lunga (0,12 secunde), este unic, de intensitate medie spre mare si tonalitate joasa si se percepe cel mai bine la nivelul apexului (varfului inimii) si marginii sternale inferioare stangi. Intensitatea sa este accentuata in conditii de debit cardiac crescut sau in caz de interval PR scurtat (deoarece in aceste circumstante se produce excursia maximala a cuspelor in timpul inchiderii). Dedublarea zgomotului 1 (intotdeauna patologica), cu o componenta tricuspidiana intarziata, poate fi intalnita la pacientii cu:

  • stenoza tricuspidiana
  • anomalie Ebstein
  • bloc de ramura dreapta.


Zgomotul 2 se produce prin inchiderea valvei aortice (componenta aortica), urmata imediat de inchiderea valvei pulmonare (componenta pulmonara, mai discreta) si se aude cel mai bine la nivelul bazei inimii. Este mult mai scurt (60 milisecunde), are o intensitate medie si este dedublat strans fiziologic (datorita diferentei de inchidere a valvei aortice si pulmonare, 30 milisecunde). Dedublarea larga a zgomotului 2 (patologica) poate aparea in urmatoarele boli:

  • defect de sept atrial (DSA)
  • stenoza pulmonara usoara
  • bloc complet de ramura dreapta
  • embolie pulmonara masiva.


Zgomotul 2 unic este intotdeauna patologic, putandu-se intalni in diverse situatii cum sunt:

  • hipertensiunea pulmonara severa
  • atrezia valvei aortice sau pulmonare
  • tetralogia Fallot
  • transpozitia de vase mari.


Zgomotele 3 si 4 (supraadaugate) pot fi percepute ocazional in timpul diastolei ventriculare [3]. Umplerea precoce si rapida a ventriculului, ce urmeaza deschiderii valvei atrioventriculare poate produce zgomotul 3 (protodiastolic); zgomotul 4 (presistolic) poate aparea prin expulzia brusca a sangelui din atriu in ventricul (consecutiva contractiei atriale). Aceste zgomote se aud cel mai bine la nivelul apexului, cu palnia stetoscopului. Zgomotul 3 poate fi fiziologic la sugari si copii mici, insa de cele mai multe ori este patologic si se poate intalni in urmatoarele boli:

  • insuficienta cardiaca congestiva
  • insuficienta mitrala
  • insuficienta tricuspidiana
  • defect de sept ventricular (DSV)
  • anemie
  • tireotoxicoza
  • fistula atrioventriculara.


Zgomotul 4 este intotdeauna patologic, putand aparea in urmatoarele situatii:

  • stenoza aortica sau pulmonara
  • cardiomiopatie hipertrofica.


Definitia suflului cardiac

Suflul cardiac reprezinta o vibratie auditiva produsa de curgerea turbulenta a sangelui. [2, 3]

Incidenta

50 pana la 60 % dintre copii prezinta suflu cardiac, iar dintre acestea 90 % reprezinta sufluri inocente ce nu necesita evaluare suplimentara. [5]

Caracteristicile suflurilor cardiace

Perioada in cadrul ciclului cardiac. Dupa nivelul perioadei in care apar, suflurile sunt descrise ca fiind sistolice (se percep in timpul sistolei, urmand zgomotului 1 si corespund contractiei ventriculare), diastolice (se percep in timpul diastolei, urmand zgomotului 2 si corespund relaxarii ventriculare) sau continue (se percep pe intreaga durata ciclului cardiac).
Durata. In functie de durata lor, suflurile pot fi scurte, medii sau lungi, aparand la inceputul, mijlocul sau sfarsitul ciclului cardiac. Termenii „holosistolic” si „pansistolic” se refera la un suflu care incepe cu zgomotul 1 se se finalizeaza cu zgomotul 2.
Gradul

  • Gradul I – intensitate mica, aproape imperceptibil, se aude doar cu stetoscopul, fara freamat;
  • Gradul II – intensitate mica spre medie, se aude bine cu stetoscopul, fara freamat;
  • Gradul III – intensitate medie spre mare, se aude foarte bine cu stetoscopul, fara freamat;
  • Gradul IV – intensitate mare, se insoteste de freamat;
  • Gradul V – intensitate foarte mare, se percepe usor cu stetoscopul partial lipit de peretele toracic; este insotit de freamat;
  • Gradul VI – intensitate foarte mare, se percepe fara stetoscop; este insotit de freamat;

Variatia intensitatii

  • „Crescendo” – suflul are initial o intensitate joasa, ulterior aceasta crescand pana la un anumit punct (varf);
  • „Descrescendo” – suflul are initial o intensitate inalta ce descreste pe parcurs;
  • „Crescendo-descrescendo” – termenul este utilizat pentru a descrie un suflu cu intensitate initiala in crestere pana la un anumit punct (varf), urmand ca apoi sa descreasca;

Regiunea anatomica si iradierea. Regiunea anatomica in care se percepe suflul este descrisa in relatie cu reperele de la nivelul peretului toracic (sternul sau spatiile intercostale). Directia proiectiei suflului (iradierea) este de asemenea importanta.

Factori care influenteaza caracteristicile suflurilor

Pozitia supina (pe spate, cu fata orientata in sus) creste intoarcerea venoasa catre inima, intensificand astfel suflurile dependende de volum (de exemplu, cele din stenoza aortica sau pulmonara).
Manevra Valsalva se realizeaza printr-o expiratie fortata cu glota inchisa, obtinandu-se astfel cresterea presiunii intratoracice si reducerea intoarcerii venoase catre inima. In timpul acestei manevre cele doua componente ale zgomotului 2 se unifica, iar suflurile dependente de volum sunt atenuate. [3]

Diagnostic diferential

Suflurile cardiace pot fi impartite in 3 categorii:
- fiziologice sau inocente (anorganice), care sunt normale; apar la copii si tineri;
- functionale, nu presupun leziuni organice ci doar un sindrom circulator hiperkinetic, aparand in afectiuni extracardiace;
- patologice (organice), cu origine primara cardiaca;

Sufluri inocente

  • Suflul Still
  • Murmurul venos cervical
  • Suflul din stenoza arteriala pulmonara periferica
  • Suflul carotidian supraclavicular/brahiocefalic
  • Suflul de ejectie pulmonar
  • Suflul arterial mamar

Sufluri functionale

  • In diverse boli care determina un debit cardiac crescut (febra, anemie, tireotoxicoza)
  • In fistula arteriovenoasa

Suflurile patologice apar in urmatoarele patologii:

  • Persistenta ductului/canalului arterial (PCA/PDA)
  • Defectul de sept ventricular (DSV), restrictiv sau nonrestrictiv
  • Defectul de sept atrial (DSA)
  • Stenoza pulmonara
  • Stenoza aortica
  • Coarctatia de aorta
  • Tetralogia Fallot
  • Transpozitia de vase mari
  • Atrezia tricuspida
  • Sindromul inimii stangi hipoplazice
  • Truncus arterial persistent sau trunchi arterial comun

In practica, pentru diferentierea suflurilor inocente de suflurile patologice, se utilizeaza principiul celor 7 S-uri („Seven S’s”) [1]
- Sensitive (sensibil) – se modifica in functie de pozitia copilului sau respiratie
- Short duration (durata scurta, nu sunt holosistolice)
- Single (unic, nu se asociaza cu clicuri sau galopuri)
- Small (limitat la o zona anatomica restransa sau care nu iradiaza)
- Soft (intensitate mica)
- Sweet (suflu dulce, fara asprime)
- Sistolic (se limiteaza la perioada sistolica a ciclului cardiac)

Evaluarea pacientului cu suflu cardiac

Suflurile cardiace se pot intalni frecvent in randul pacientilor pediatrici asimptomatici, altfel sanatosi. In majoritatea cazurilor, este vorba despre sufluri inocente, anorganice sau benigne. Totusi, deoarece prezenta unui suflu poate fi singura manifestare a unei boli cardiace, o evaluarea atenta se impune intotdeauna. [6]

Anamneza

  • Istoricul familial de boli cardiace creste riscul de a dezvolta o patologie cardiaca congenitala, in special defect de sept ventricular sau prolaps de valva mitrala; moarte cardiaca subita sau cardiomiopatie hipetrofica (se transmite autosomal dominant); sindromul de moarte subita a sugarului (poate fi secundar unor boli de inima nediagnosticate); [4]
  • Expunere la factori teratogeni in perioada intrauterina: alcool (sindromul alcoolic fetal, asociat cu defect de sept atrial, defect de sept ventricular, tetralogie Fallot), litiu (anomalia Ebstein a valvei tricuspide), valproat de sodiu (coarctatie de aorta, sindromul inimii stangi hipoplazice);
  • Infectiile intrauterine pot creste riscul dezvoltarii de leziuni structurale cardiace (spre exemplu, rubeola la mama poate determina persistenta de canal arterial si stenoza pulmonara periferica la copil);
  • Boli materne: diabet zaharat (cardiomiopatie hipertrofica tranzitorie, tetralogia Fallot, trunchi arterial comun), colagenoze;
  • Prematuritate (50% din prematurii cu greutate la nastere < 1500 g prezinta cardiopatii congenitale, cel mai frecvent fiind vorba despre persistenta canalului arterial); [1]
  • Dezvoltare staturoponderala: crestere insuficienta;
  • Prezenta unor sindroame care presupun sau coexista cu boli cardiace: sindromul DiGeorge (anomalii de arc aortic, trunchi arterial comun) sindromul velo-cardio-facial, sindromul Down (sau trisomia 21, asociata cu defect de sept atrial, defect de sept ventricular, persistenta de canal arterial, tetralogie Fallot) sindromul Turner (coarctatie de aorta, hipoplazia inimii stangi), sindromul Marfan (prolaps de valva mitrala, dilatarea aortei, insuficienta aortica);
  • Erori inascute de metabolism
  • Infectii respiratorii recurente (simptomele respiratorii pot fi atribuite unor boli cardiace, cum ar fi insuficienta cardiaca congestiva);
  • Boala Kawasaki reprezinta principala cauza a bolilor cardiace dobandite la copii; poate cauza anevrism al arterelor coronare sau stenoza coronariana; [1]
  • Febra reumatica este asociata cu reumatismul articular acut
  • Istoric de dureri toracice, dispnee (respiratie dificila), cianoza, hipoxie, sincopa, intoleranta la efort, hipertensiune arteriala

Examenul obiectiv

  • Evaluarea starii generale si a aspectului copilului (evidentierea unor posibile dismorfisme, cunoscandu-se riscul asocierii anumitor boli genetice sau congenitale cu boli cardiace congenitale); evaluarea coloratiei tegumentelor, temperaturii, tesutului celular subcutanat;
  • Evaluarea greutatii si taliei in functie de percentile; dificultatile de alimentatie pot fi semne ale unei patologii cardiace, mai ales in randul sugarilor si copiilor mici
  • Evaluarea semnelor vitale ale copilului (frecventa respiratorie, cardiaca, tensiune arteriala, saturatia in oxigen) conform normelor prestabilite in functie de varsta; evidentierea posibila a aritmiilor, tahicardiei, hipoxiei sau tahipneei. Diferenta de tensiune arteriala intre membrele superioare si cele inferioare (> 20 mmHg, cu valori tensionale mai mici la nivelul membrelor inefrioare) poate indica prezenta unei coarctatii de aorta;
  • Evaluarea aparatului respirator: aspectul toracelui, prezenta posibila a polipneei, ortopneei, wheezing-ului, geamatului expirator, batai ale aripioarelor nazale, ralurilor;
  • Evaluarea aparatului cardiovascular:

a. socul apexian (inspectie, palpare);
b. auscultatia in focarele mitral, tricuspid, pulmonar si aortic (constatarea posibila a urmatoarelor: zgomtul 2 dedublat fix apare tipic in defectul de sept atrial, prezenta zgomotelor 3 si 4, clicul de ejectie sistolic apexian ce apare tipic in bicuspidia aortica);
c. prezenta suflurilor (felul, localizarea, gradul, tonalitatea, iradierea);
d. prezenta pulsurilor periferice (puls brahial la sugari, radial la copii > 1 an si femural; puls femural slab sau absent se poate constata in coarctatia de aorta)
e. timpul de recolorare capilara (valori normale intre doua pana la 3 secunde; prelungirea timpului de recolorare poate indica perfuzie slaba a extremitatilor secundara debitului cardiac scazut);
f. prezenta edemelor (poate indica insuficienta cardiaca congestiva);

  • Evaluarea aparatului digestiv: abdomen (prezenta circulatiei colaterale, hepatomegaliei, splenomegaliei, ascitei);

Examinari paraclinice

In prezent se cunoste faptul ca nici electrocardiografia si nici radiografia toracica nu imbunatatesc sensibilitatea sau specificitatea detectarii unei anomalii structurale cardiace. Mai mult de atat, in cadrul unui studiu realizat pe 128 de sugari si copii mici evaluati pentru sufluri cardiace, la care auscultatia cordului a fost completata de cele doua examinari, s-a demonstrat faptul ca acestea nu numai ca nu au ajutat la stabilirea diagnosticului corect, ci, dimpotriva, au indus in eroare medicul examinator. [1]

  • Electrocardiografie (EKG) – evaluarea ritmului, frecventei, axului (nespecifica)
  • Radiografie toracica - dimensiunea cordului, vascularizatia pulmonara, crosa aortei (nespecifica)
  • Ecocardiografia – diagnostic specific, informatii despre fiziopatologia circulatiei cardiace [2]
  • Alte examinari (in functie de manifestarile asociate): hemoleucograma, VSH, PCR, ASTRUP, ASLO, hormoni tiroidieni (TSH, FT4), examen de urina [2]


Particularitatile suflurilor inocente

Suflul Still

A fost descris pentru prima data la inceputul secolului XX de catre medicul britanic George Frederick Still. [3] Reprezinta cel mai frecvent intalnit suflu la copii (pana la 50% din copii) intre varsta de 2 ani (putand fi prezent inca de la nastere) si 6 ani, peristand uneori pana in perioada adolescentei sau chiar cea de adult. Desi etiologia lui nu este pe deplin cunoscuta, se considera ca este datorat fluxului turbulent de la nivelul tractului de ejectie al ventriculului stang.

Este un suflu sistolic, de gradul II, care se aude cel mai bine la nivelul spatiilor IV-V intercostale, pe marginea stanga a sternului si la apex, fara iradiere. Are o tonalitate joasa si timbru vibrator sau muzical. Intensitatea creste in pozitie supina, in context de febra si anemie si scade in pozitie sezanda sau prin manevra Valsalva.
Nu necesita explorari suplimentare, odata stabilit diagnosticul.

Murmurul venos cervical

Reprezinta cel mai frecvent suflu continuu (sistolo-distolic) intalnit la copii si se datoreaza intoarcerii venoase turbulente de la nivelul venelor jugulare. Apare cu precadere intre varsta de 2 si 8 ani, insa poate fi prezent si in perioada adolescentei sau cea de adult. Este un suflu de tonalitate medie si se aude cel mai bine la nivelul regiunii subclaviculare drepte, in pozitie ortostatica (in picioare). Pozitia supina (intins pe spate), intoarcerea capului spre dreapta/stanga sau aplicarea unei presiuni usoare in fosa supraclaviculara pot elimina complet suflul, ceea ce este patognomonic (specific). [3] Acest suflu poate fi confundat cu suflul din persistenta canalului arterial (desi acesta din urma se aude cel mai bine la nivelul spatiului II intercostal stang, iradiaza in spate si nu se modifica odata cu schimbarea pozitiei) sau cu cel care apare in cadrul fistulei atrioventriculare (insa nici acesta nu se modifica odata cu schimbarea pozitiei).

Suflul din stenoza arteriala pulmonara periferica

Se intalneste doar la nou-nascuti (in special la prematuri) sau la sugari pana la varsta de 6 luni si presupune o stenoza relativa a trunchiului arterei pulmonare la nivelul bifurcatiei in cele doua ramuri (dreapta si stanga). Este un suflu sistolic, de tonalitate medie si timbru fin, romboid. Se percepe cel mai bine la nivelul ariei subclaviculare stangi si iradiaza inspre axila si spate. Intensitatea lui creste in situatii ce presupun un debit cardiac crescut (febra, anemie, infectii).

Persistenta lui peste varsta de 1 an impune efectuarea unor investigatii suplimentare, in vederea excluderii unei stenoze pulmonare fixe a trunchiului arterei pulmonare la nivelul bifurcatiei. [3]

Suflul carotidian supraclavicular

Se intalneste la copiii cu varsta intre 4-14 (incidenta maxima, 33%) ani si adulti tineri. [2] Apare la nivelul joctiunii vaselor brahiocefalice cu arcul aortei. Este un suflu sistolic scurt, de tonalitate medie si timbru aspru, rugos. Se percepe cel mai bine la nivelul carotidelor, bilateral si poate iradia slab la nivelul regiunii subclaviculare. Intensitatea lui poate scadea cand umerii sunt trasi puternic in spate (hiperextensie), insa nu se modifica odata cu schimbarea pozitiei. Se impune diagnosticul diferential cu suflul din stenoza aortica/supraaortica, de intensitate mare la nivelul toracelui, cu iradiere spre carotide.

Suflul de ejectie pulmonar

Poate fi intalnit atat in randul copiilor mici, cat si la adultii tineri, insa incidenta maxima apare la grupa de varsta 8-14 ani. Este un suflu sistolic, de tonalitate medie/inalta si timbru fin, nu iradiaza si se percepe cel mai bine la nivelul spatiilor II III intercostale stangi.
Intensitatea creste in stari ce presupun un debit cardiac crescut (febra, anemie, infectii) si in expir si scade in inspiratie si pozitie sezanda.

Suflul arterial mamar

Este un suflu sistolic sau continuu si se datoreaza fluxului crescut la nivelul sanilor congestionati si devine audibil in ultima parte a celui de-al treilea trimestru de sarcina sau in partea post-partum timpurie. Dispare cu timpul dupa nastere.

Particularitatile suflurilor patologice

Peristenta ductului/canalului arterial

Este o cauza frecventa a prezentei suflurilor in primul an de viata. In forma sa clasica, suflul intalnit in cadrul acestei patologii este unul continuu (sistolo-diastolic), romboid, uneori aspru. Continuitatea suflului este datorata diferentei constante de presiune ce exista intre aorta si artera pulmonara, atat in sistola, cat si in diastola, determinand un sunt persistent stanga-dreapta pe toata durata ciclului cardiac. [3]
Prezenta acestei patologii se poate complica cu hipetrofie ventriculara stanga sau chiar cu insuficienta cardiaca congestiva (in acest caz, se poate asocia un suflu distolic, ca un huruit, perceput la nivelul apexului).

Defectul de sept atrial

Acest tip de defect permite curgerea pasiva, cu presiune joasa, a sangelui din atriul stang in atriul drept, determinand astfel incarcarea ventriculului drept si un grad de stenoza pulmonara; apare astfel un suflu asemanator celui intalnit in randul pacientilor cu stenoza pulmonara. Este vorba despre un suflu sistolic, romboid, de tipul unei ejectii, grad II-III, care se percepe cel mai bine la nivelul spatiului II intercostal stang si pe marginea sternala superioara stanga (focarul pulmonarei). Iradiaza ocazional la nivelul campurilor pulmonare si in spate. De cele mai multe ori se asociaza cu zgomotul 2 dedublat fix.
In prezenta unui sunt larg se poate percepe un suflu diastolic aspru la nivelul marginii inferioare sternale drepte. Acest fapt se datoreaza fluxului sanguin crescut de-alungul valvei tricuspide.
La pacientii cu DSA se pot constata cardiomegalie, dilatarea arterei pulmonare sau hipervascularizatie pulmonara. [2]

Defectul de sept ventricular

Nonrestrictiv (larg)
Prespune existenta unei comunicari largi intre cele doua ventricule, permitand astfel curgerea sangelui din ventriculul stang in ventriculul drept; apare astfel cresterea fluxului sanguin spre plamani si a intoarcereii venoase pulmonare catre atriul stang si ventriculul stang. In DSV nonrestrictiv, larg, presiunile din cele doua ventricule sunt egale; prin urmare, suflul care apare nu este perceput decat in momentul in care exista o diferenta semnificativa intre rezistenta vasculara pulmonara si cea sistemica. [6]
Suflul caracteristic DSV-ului nonrestrictiv este unul holosistolic, mezocardiac, gradul III sau mai mare, in platou, aspru. [2, 3] Se percepe cel mai bine la nivelul marginii sternale inferioare stangi si iradiaza frecvent inspre marginea sternala inferioara dreapta. Se poate insoti de un suflu diastolic, de tonalitate joasa, perceput la nivelul apexului.
Prezenta acestei patologii se poate complica cu hipertrofie atriala stanga, hipertrofie ventriculara stanga sau biventriculara. [2]

Restrictiv (strans)
Prin definitie, un defect septal ventricular stang mic nu este semnificativ din punct de vedere hemodinamic, insa poate determina aparitia unui suflu de intensitate crescuta. [3] Suflul caracteristic acestui tip de defect este unul sistolic, scurt, de tonalitate inalta, care se percepe cel mai bine la nivelul marginii sternale inferioare stangi si al apexului. Acest suflu poate fi intrerupt, uneori oprindu-se la mijlocul sistolei. Se poate insoti la unii pacienti de freamat, in aceste cazuri avand intensitate mare (IV).
In defectul de sept ventricular restrictiv, zgomotul 2 este normal, la fel si electrocardiograma si radiografia toracica. La mai mult de 50% din pacienti, comunicarea intre cele doua ventricule se inchide pana la varsta de 2 ani.

Stenoza pulmonara valvulara

Poate fi determinata de displazia valvei pulmonare sau de o valva pulmonara bicuspida.
In stenoza pulmonara usoara, pacientii pot fi asimptomatici. Suflul caracteristic prezent este sistolic, de tonalitate joasa, gradul III sau mai mare, crescendo-descrescendo. Se aude cel mai bine la nivelul spatiului II intercostal stang si iradiaza interscapulovertebral. Se poate insoti de un clic de ejectie, zgomot 2 larg dedublat si diminuarea componentei pulmonare a zgomotului 2.

In stenoza pulmonara moderata si severa se asociaza cianoza si sunt dreapta- stanga la nivelul foramen ovale, prin urmare, se impune interventia de urgenta (cateterizare cardiaca cu valvuloplastie).
Stenoza valvulara pulmonara usoara nu necesita tratament.

Stenoza aortica valvulara

Apare prin displazia sau fuziunea cuspelor valvei aortice. Bicuspidia aortica este cea mai frecventa forma de patologie congenitala cardiaca la copilul mare si adult, evoluand de obicei fara obstructie sau cu obstructie usoara. [3]
La sugari, chiar in prezenta unei stenoze aortice severe, suflul poate sa fie absent, datorita coexistentei unei persistente de canal arterial (ce furnizeaza sangele circulatiei sistemice).
La copilul mare insa, prezenta suflului este intotdeauna constatata. Suflul caracteristic este sistolic, crescendo-descrescendo, uneori aspru, gradul III sau mai mare si se aude cel mai bine la nivelul marginii sternale superioare drepte si spatiului II intercostal drept. Iradiaza de-alungul arcului aortic spre vasele carotidiene. Se poate insoti de un clic de ejectie sistolic apical (la pacientii cu stenoza aortica usoara sau moderata) sau de freamat. Zgomotul 2 este in general diminuat, iar in unele cazuri unic.

Stenoza valvulara aortica poate fi o boala progresiva. Accentuarea asprimii suflului si disparitia clicului de ejectie pot fi indicatori ai cresterii gradientului la nivelul valvei aortice. [3]
Complicatiile asociate acestei patologii pot fi cardiomegalia, hipertrofia ventriculara stanga si insuficienta cardica.

Coarctatia de aorta

Se caracterizeaza prin prezenta unui suflu sistolic lung cu localizarea variabila, rareori peste gradul III, romboid. Se percepe cel mai bine la nivelul marginii sternale superioare stangi. Iradiaza la nivelul regiunii interscapulare.
La 80 % din pacienti este prezenta si bicuspidia aortica, prin urmare, se poate constata si prezenta unui clic de ejectie sistolic la baza inimii.

De asemenea, la pacientii cu coarctatie de aorta pulsul femural este diminuat si intarziat, majoritatea prezentand hipertensiune arteriala la nivelul membrelor superioare. Aorta este dilatata si se poate asocia cardiomegalie sau hipertrofie ventriculara stanga.

Tratament

Suflurile inocente (benigne, anorganice) nu necesita tratament, ci doar urmarire in timp. Majoritatea suflurilor de la nastere dispar in perioada de sugar sau prima parte a copilariei, desi unele pot persista pana in adolescenta sau chiar in perioada de adult tanar.

In ceea ce priveste suflurile patologice (organice), acestea trebuie abordate in primul rand prin prisma etiologiei (malformatii congenitale sau dobandite, etc.). Tratamentul trebuie individualizat in functie de patologia cardiaca principala si comorbiditatile asociate. Se recomanda adresarea catre un specialist cardiolog pediatru si, in functie de caz, catre un chirurg cardio-vascular pediatru.

Bibliografie:
1. Jennifer E. Frank, MD, Kathryn M. Jacobe, MD (2011), “Evaluation and Management of Heart Murmurs in Children”, link: http://www.aafp.org/afp/2011/1001/p793.html#sec-3
2. Sorin C. Man, Mircea V. Nanulescu, (2006), “Sufluri cardiace” in “Pediatrie practica”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca
3. Zork, JJ. (2008), “Murmurs” in Schwartz’s Clinical Handbook of Pediatrics, 4-th edition, Wolters Kluwer, Lippincot Williams and and Wilkins, Philadaphia
4. Weber MA, Ashworth MT, Risdon RA, Brooke I, Malone M, Sebire NJ (2009) “Sudden unexpected neonatal death in the first week of life: autopsy findings from a specialist centre” ,link: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18591183
5. Michele A Frommelt MD (2004), “Differential diagnosis and aproach to a heart murmur in term infants”,link: http://www.slideshare.net/Dr_Padmesh/approach-to-murmur-in-an-infant
6. Michael E. Mcconnell, MD, Samuel B. Adkins III, MD, David W. Hannon, MD, (1999) “Heart Murmurs in Pediatric Patients: When Do You Refer?”,link: http://www.aafp.org/afp/1999/0801/p558.htm
Alte articole:
Satisfăcut de serviciile pediatrului tău?
Recomandă un Medic
Secțiuni:
Îngrijirea copiilor

Totul despre îngrijirea copilului, in fiecare etapa a vieții sale: nou-născut, sugar, copil mic.

Alimentație

Alăptare, diversificare și principii de alimentație corectă a bebelușului și a copilului mic.

Somnul la copii

Despre fazele somnului la bebeluși, necesarul de somn și cum trebuie educat copilul pentru un somn fără probleme.

Dezvoltarea normală a copilului

Această secțiune răspunde la întrebarea: Bebelușul meu este normal din punct de vedere fizic și neurologic?

Educația copiilor

Informatii bazate pe surse oficiale si dovezi stiintifice privind modul in care trebuie sa te comporti cu copilul tau.

Ghiduri

Aici veti gasi o serie de scheme si liste ce contin cele mai importante recomandari privind ingrijirea si educatia copilului.

Afecțiuni întâlnite la copii

Informații complete despre cele mai frecvente boli ale bebelușilor și copiilor mici prezentate pe înțelesul părinților.

Articole recente:
Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp