Constipația la copil

Constipația reprezintă o modificare de tip funcțional sau organic la nivel gastro-intestinal, manifestată prin eliminarea dificilă a materiilor fecale, fiind considerată una dintre cele mai frecvent întâlnite afecțiuni cronice ale copilăriei.

Constipația vizează numărul redus de scaune, mai puțin de 2-3 scaune eliminate într-o săptămână.

Cauze frecvente ale constipației la copil

Unul dintre factorii principali responsabili pentru încetinirea tranzitului intestinal este dieta. Sugarii pot fi predispuși la apariția acestor modificări în momentul în care alimentația cu lapte matern este înlocuită cu laptele formulă, iar alimentele solide sunt introduse în dieta acestuia. De menționat este faptul că sugarii care consumă zilnic cantități semnificative de lapte de vacă pot prezenta simptome specifice constipației, în mod frecvent. În plus, constipația reprezintă un fenomen comun și în rândul copiilor cu vârsta mai mare de doi ani a căror dietă nu este echilibrată, prin semnalarea faptului că prezintă un deficit de fibre alimentare și lichide.

Constipația la copiii alăptați exclusiv la sân apare de obicei din alte cauze decât dieta, și anume prezența unor afecțiuni medicale, cum ar fi obstrucția intestinală. 

Un al doilea factor important ce contribuie la apariției acestei afecțiuni este abținerea conștientă de la actul defecației. Acest aspect este adesea întâlnit în jurul vârstei de 2-5 ani, când copilul deprinde obiceiul și deține controlul micțiunii și al defecației.

Alte cauze posibile implicate pot fi: toalete nefamiliare, schimbarea programului zilnic (începerea grădiniței, a școlii) și amânarea momentului defecației din cauza activitățiilor de joacă care îi mențin pe copii activi etc.

De asemenea, constipația poate fi asociată unor afecțiuni precum: hipotiroidismul, afectarea terminațiilor nervoase sacrale, afecțiuni congenitale ale tractului gastro-intestinal (sindrom Hirschsprung), fibroză chistică, sindroame de malabsorbție.

Medicația poate reprezenta un factor determinant prin efectele adverse specifice. În cadrul acestei categorii intră: suplimentele de fier, codeina, anumite antidepresive. (2, 4, 5, 6)

Anatomie și fiziopatologie

Tubul digestiv reprezintă componenta responsabilă pentru digestia alimentelor, absorbția nutrienților necesari și eliminarea materiilor nefolositoare organismului. Materiile fecale și, implicit, eliminarea acestora, este realizată la nivelul intestinul gros, care este format din cecum, colon, rect și canalul anal.

Constipația a cărei etiologie este organică este adesea diagnosticată în perioada neonatală, cauzele fiind de natură congenitală (sindrom Hirschsprung). Însă, în cele mai multe cazuri, constipația are etiologie funcțională, reprezentând una dintre cele mai comune afecțiuni cauzată de amânarea actului defecației. Acest aspect corespunde apariției circumstanțelor agravante, care constau în stază prelungită a materiilor fecale la nivelul colonului și reabsorbție lichidiană.

În timp, constipația poate conduce către incontinență fecală sau rectală (eliminarea involuntară a materiilor fecale, întâlnită la un copil mai mare de 4 ani), rezultată în urma distensiei rectale cu reținerea fecalelor la acest nivel și pierderea parțială sau completă a controlului sfincterului anal. În plus, incontinența rectală poate fi asociată cu incontinența urinară. (4)

Semne și simptome

Tabloul clinic al constipației este conturat de următoarele particularități:

• dureri abdominale descrise asemenea unor crampe;
• mai puțin de 2-3 scaune eliminate întru-un interval de o săptămână;
• flatulență (distensia gazoasă a abdomenului) ;
• inapetență (lipsa poftei de mâncare);
• urme de scaun moale sau lichid la nivelul lenjeriei intime;
• adoptarea unor posturi specifice;
• istoric de abținere de la actul defecației;
• prezența unei mase fecaloide decelată la nivelul rectului;
• eliminarea de sânge la suprafața materiilor fecale sau la sfârșitul actului defecației, aspect care sugerează diagnosticul unor fisuri anale asociate;
• incontinență urinară, cauzată de presiunea exercitată de distensia colonului asupra vezicii urinare, cu eliminarea involuntară a urinei în timpul zilei sau nopții.

Simptomatologia constipației poate varia de la un copil la altul. Diagnosticul constipației este adesea indicat pe baza anamnezei și a examenului obiectiv.

Important de reținut este faptul că vârsta la care debutează aceste simptome joacă un rol extrem de important în identificarea cauzei funcționale sau organice. Astfel, sugarii cu vârsta mai mică de o lună și care prezintă un tablou clinic sugestiv, îndrumă către o cauză de tip organic (posibil o malformație congenitală). În plus, simptomatologia preponderent sistemică, cu apariția sindromului febril, a vărsăturilor, scăderea în greutate, lipsa poftei de mâncare sugerează etiologia organică.

Prezența semnelor clinice în corelație cu vârsta de apariție a copilului determină particularități specifice ale aspectului și consistenței scaunelor specifice sindromului de constipație:

• nou-născuții și sugarii prezintă scaune solide mai puțin de o dată pe zi, cu mențiunea că nou-născuții alăptați exclusiv cu lapte matern pot prezenta astfel de modificări, însă persistența lor sugerează caracterul patologic;
• copiii cu vârsta mai mare de 2 ani prezintă scaune compacte, solide sau dure, cu lipsa eliminării întru-un interval de aproximativ 3-4 zile;
• adolescenții prezintă scaune uscate, dure, voluminoase, asociate cu dureri în timpul actului defecației.

Elemente de diagnostic

Diagnosticul constipației de tip funcțional este realizat pe baza anamnezei și a examenului obiectiv, exploatările paraclinice nefiind necesare în această situație.

Constipația de tip organic care implică malformații anatomice ale colonului sau rectului este investigată suplimentar prin intermediul radiografiei abdominale cu bariu și a rezonanței magnetice nucleare.

Diagnosticul diferențial este necesar în cazul constipației de tip funcțional, în momentul în care apariția simptomelor specifice implică cauze de natură organică:

• sindrom Hirschsprung;
• fibroză chistică;
• spina bifida;
• stenoză anală;
• anus perforat;
• agenezie sacrală. (4)

Tratament

Constipația de natură funcțională necesită, în majoritatea cazurilor, evaluarea și modificarea stilului alimentar. În cazul în care această abordare este eficientă, se menține, iar în eventualitatea în care simptomatologia este persistentă, este necesară introducerea terapiei medicamentoase.

Laxativele reprezintă conduita terapeutică de primă intenție, acționând prin mecanisme diverse, în funcție de compoziția sa, cu scopul eliminării bolului fecal. Categoriile frecvent folosite pentru tratarea constipației sunt: laxativele de volum, laxativele osmotice și laxativele stimulante. Acestea necesită recomandarea medicului specialist, în conformitate cu nevoile copilului dumneavoastră.

Îngrijirea copilului

Dieta și stilul de viață sănătos reprezintă atât condiții indispensabile pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, cât și metode de prevenție a modificărilor apărute în cadrul sindromului de constipație.

Recomandările în ceea ce privește alimentația copilului vizează aportul crescut de lichide și ingestia de fibre și carbohidrați absorbabili și neabsorbabili, care vor ameliora semnificativ simptomele cauzate de constipație.

De asemenea, introducerea probioticelor (Lactobacillus GG) s-a dovedit a fi de folos în anumite cazuri de constipație funcțională, chiar dacă în momentul de față, aceste studii sunt preliminarii.

Important de reținut este faptul că natura constipației influențează în mod semnificativ abordarea terapeutică și prognosticul copilului dumneavoastră. Astfel, în cazul în care tabloul clinic sugerează o cauză de tip organic, este imperios necesară reevaluarea copilului de către un medic gastroenterolog pediatric. (3, 4)