Parazitozele intestinale la copii

Autor: Mancaș Mălina | Actualizat la 25-11-2016, 17505 vizualizări
Parazitozele intestinale la copii
Parazitozele intestinale cauzate de protozoare și viermi intestinali afectează un procent ridicat dintre copiii de toate vârstele, cauzând dureri abdominale, diaree, afectarea stării generale, a nivelului nutrienților din organism, un copil cu viermi intestinali putând dezvolta anemie sau alte afecțiuni grave.

Infecțiile cu viermi intestinali apar când ouăle sau larvele parazite pătrund în organism, se dezvoltă, depun ouă și se hrănesc cu subatanțele nutritive ale gazdei infectate. Paraziții intestinali pătrund în organism prin diverse forme, pot cauza probleme diferite și necesită tratament specific în funcție de tipul parazitului.

Clasificarea viermilor și paraziților intestinali

1. Protozoare (formați dintr-o singură celulă): Giardia lamblia (produce lambliază/giardiază), Trichomonas intestinalis, E. histolytica, Entamoeba spp., Blastocystis hominis, Cryptosporidium etc.

2. Helminți (formați din mai multe celule) : 
  • Nematode (viermi cilindrici/rotunzi)

Ascaris lumbricoides (limbricul - produce ascaridiază);

Trichuris trichiura (produce trichurioză/tricocefaloză);

Enterobius vermicularis (oxiurii – produc oxiuroză);

Anchilostoma duodenale și Necator americanus (viermi „cârlig”)

Strongiloides stercoralis (produce strongiloidoză);

Trichinella spiralis (produce trichineloză) etc.

  • Trematode - Fasciola hepatica etc.
  • Cestode (viermi lați – produc teniaze) 

Taenia saginata;

Taenia solium;
Difilobotrium latum;
Himenolepsis nana (Taenia nana) etc.

Semne și simptome generale

Paraziții pot trăi în intestin timp de mulți ani fără a cauza simptome grave. Copilul cu viermi intestinali poate avea însă burtica umflată, prezintă scădere în greutate și poate prezenta iritabilitate. Alte simptome includ:
  • dureri abdominale (în special în zona ombilicală);
  • scăderea apetitului din cauza durerii și a disconfortului abdominal;
  • prurit anal (inclusiv probleme de somn din cauza pruritului);
  • halenă;
  • sânge sau viermi în materiile fecale;
  • greață și stări de vomă:
  • anemie;
  • diaree;
  • urticarie;
  • balonare;
  • dizenterie (diaree severă cu sânge și mucus). (1, 7)

Efectele produse de paraziți asupra organismului

Principalele efecte ale paraziților intestinali asupra organismului sunt:
  • reacții alergice (urticarie, edem);
  • consumul produșilor nutritivi;
  • eliberarea de toxine în organismul gazdei;
  • leziuni intestinale sau la nivelul altor organe afectate.

Parazitozele intestinale cauzează diaree care poate pune în pericol viața copilului, ajungând chiar la dizenterie, pot cauza și obstrucții intestinale, pneumonii și afectarea organelor interne. Infecțiile cu viermi intestinali afectează dezvoltarea copilului deoarece parazitul consumă nutrienții din organism. Poate duce la malnutriție, scădere în greutate și anemie. Ulterior, copiii infectați devin mai vulnerabili la boli deoarece sistemul imunitar este afectat.

Acești paraziți se hrănesc cu nutrienții din organismul copilului, agravând malnutriția și putând produce retard de dezvoltare fizică. De asemenea, afectează țesuturile și organele din locul unde se dezvoltă. Totalitatea simptomelor și efectele produse de parazit pot afecta la rândul lor procesele de învățare și dezvoltare cognitivă, precum și performanțele școlare ale copilului.  (4)

Surse de contaminare

Anumiți factori cresc riscul de parazitoze intestinale:
  • locuitul sau vizitele în zone unde există focare ale acestor tipuri de paraziți;
  • apa și alimente contaminate;
  • igiena precară;
  • vârsta : copiii și bătrânii prezintă riscul mai ridicat de a fi infectați;
  • sistemul imunitar slăbit;
  • infecțiile din organism (în special HIV/SIDA) etc. (1)

Copilul poate lua acești paraziți din sol (ouăle viermilor), ducând mâinile murdare și contaminate la gură sau prin ingestia de apă și alimente contaminate. Larvele și ouăle din sol, din urma contactului cu fecale contaminate etc. rămân pe degete sau sub unghii dacă nu sunt spălate corespunzător mâinile, putând ajunge să fie ingerate cu ușurință de către copil sau dacă o persoană are mâinile contaminate și gătește fără a-și igieniza corespunzător mâinile, contaminând alimentele.

Peștele, păsările și animalele se pot infecta cu astfel de paraziți, astfel că ingestia de pește sau carne contaminată poate cauza parazitoze intestinale  persoanelor care  le consumă, dacă nu sunt gătite corespunzător.

Infecția poate fi trecută de la o persoană la alta în lipsa unei igiene corespunzătoare, astfel că de cele mai multe ori mai mulți membri ai familiei sau membrii unui anumit colectiv dezvoltă simultan parazitoze sau transmit de la unul la altul.

Zonele de recreere și agrement, inclusiv piscinele, pot fi contaminate cu astfel de paraziți. De asemenea, piscinele gonflabile la care au avut acces anterior câini sau pisici pot face ca incubarea larvelor să aibă loc câteva săptămâni iar ulterior parazitul să ajungă în organismul copilului. Pentru apa din piscine clorinarea nu este suficientă pentru anihilarea paraziților. Iradierea UV de intensitate mare poate controla sporii protozoarelor dar nu și paraziții intestinali, fiind necesară filtrarea la nivel de sub-micron.

Unii paraziți pătrund în organism prin alimente sau apă contaminată iar alții prin contactul direct (pe piele). Pot penetra pielea prin țesut sau ajung în urma consumului de carne contaminată cu larve. Infecția apare din cauza unui mediu de viață cu igienă deficitară.

La nivel global, 3,5 miliarde de persoane sunt infectate cu viermi intestinali, dintre aceștia 1,47 cu viermi rotunzi, 1,3 miliarde cu viermi „cârlig” și 1,05 miliarde cu viermi lați, majoritatea cazurilor fiind în rândul copiilor de 5-15 ani. (4, 5, 6, 7)

Cele mai frecvente parazitoze intestinale

Enterobioza - Oxiuroza ( infecția cu E. vermicularis - oxiurii)

Este infecția cauzată de E. vermicularis, fiind cea mai răspândită infecție parazitară, afectând un procent de 30% dintre copiii din întreaga lume. Sunt viermi mici, adultul mascul având în jur de 2-5 mm, iar femela 8-13 mm. Trăiește la nivelul cecumului și intestinului gros, de unde femelele gravide migrează în timpul nopții și depun în jur de 15.000 de ouă la nivelul perineului. Ouăle pot fi răspândite și retransmise prin contact fecal-oral din nou la gazdă sau la alte persoane.

Din fericire, multe ouă se deshidratează în primele 72 de ouă. În absența recontaminării, infectarea durează de obicei 4-6 săptămâni. Depozitele de ouă produc iritații perianale sau vaginale.

Dacă cel mic prezintă prurit și mâncărimi perianale și nu se odihnește noaptea, puteți suspecta o infecție cu oxiuri. Detectarea microscopică a ouălor sau viermilor din fecale confirmă diagnosticul, dar de obicei doar 5% dintre persoanele infectate prezintă ouă în fecale. Amprenta anală este o metodă simplă de diagnostic a oxiurozei.

Ca tratament se recomandă de obicei Mebendazol în infecția primară, iar în infecția secundară Pamoat de Pyrantel, Pamoat de Pirvium, Piperazină sau Albenzadol. Dacă persistă infecția, se repetă tratamentul după 2 săptămâni. (1, 3, 5)

Ascaridiaza  (infecția cu Ascaris lumbricoides - limbricii)

De obicei lungimea acestui parazit este de 200-400 mm - femela și de 150-300 mm -mascului, iar locul de dezvoltare este la nivelul intestinului subțire. Lungimea lor poate ajunge la 15-35 cm. Alimentele pot fi contaminate și prin intermediul muștelor care transportă și infectează cu ouăle parazitului. De multe ori simptomele pot lipsi, dar dacă apar, acestea sunt fie expulzarea prin fecale a ouălor sau chiar a parazitului. Copilul poate prezenta dureri abdominale, distensie abdominală sau chiar obstrucție intestinală manifestată prin absența defecării și vomă.

Se dezvoltă la nivelul ileonului și uneori a jejunului de la nivelul intestinului subțire. Infectarea duce la pierderera unei cantități mari de proteine din alimente de către gazdă, precum și deficit de vitamina A și vitamina C. Simptomele sunt deseori confundate cu ale afecțiunilor pulmonare, deoarece includ tuse și uneori eliminări de spută cu sânge și chiar larve, dispnee, dureri substernale, dar și febră și diaree. Simptomele apar după 5-6 zile de la infectare, de obicei durează 10-12 zile și sunt cauzate de migrarea larvei și dezvoltarea în organism.

Pot afecta dezvoltarea copilului, scăzând absorbția unor nutrienți de către organism și putând cauza obstrucție intestinală. Transmiterea este de obicei pe cale fecal-orală. Inclusiv animalele sunt purtătoare ale acestor paraziți. Parazitul poate supraviețui în solul contaminat chiar și un an - când condițiile de mediu nu sunt prielnice devin inactivi dar se reactivează când apar condițiile ideale de supraviețuire.

Pentru prevenire se recomandă igiena corespunzătoare a mâinilor cu apă și săpun înainte de masă, chiar dacă se folosesc tacâmuri. De asemenea, copilul trebuie învățat să se spele pe mâni înainte și după ce folosește toaleta.

Ca tratament se administrează de obicei Mebendazol sau Albendazol, dar și Levamisol, Pamoat de Pyrantel sau Piperazină. (2, 4, 5)

Giardioza - Lamblioza ( infecția cu Giardia lamblia)

Este o infecție cauzată de Giardia lamblia, un protozoar ce pătrunde la nivelul intestinului subțire. Nu poate fi văzut cu ochiul liber, fiind de dimensiuni microscopice. Simptomele specifice sunt diaree severă sau cronică, durere și crampe digestive, oboseală, slăbiciune, scădere în greutate. Se transmite prin sol contaminat, apă contaminată, alimente, putând fi transmisă și de animale (câini, pisici, rozătoare etc.).

Se transmite prin contactul cu ouăle din fecale sau de pe pielea care a intrat în contact cu fecale sau zona anală, dar și din apă, sol sau alimente contaminate. Ciclul de viață al acestui parazit are două stadii: inițial se transmite fecal-oral, ajunge în sistemul digestiv al gazdei unde rămâne activ în mediul umed pentru câteva luni chiar, sub formă de chisturi. Chisturile produce trofozoiți ce migrează în duoden și jejunul proximal, unde se atașează de pereții mucoasei cu ajutorul discului ventral adeziv și se multiplică prin fisiune binară. Dezvoltarea este stimulată de bilă și de consumul de carbohidrați, putând cauza dispepsie, malabsorbție și diaree.

Perioada de incubație este de 1-2 săptămâni, după care pot să apară simptome de greață, vomă, flatulență, crampe, diaree, steatoree (lipide în scaun), scădere în greutate. Uneori pot să apară și prurit și eczeme.

Ca tratament este indicat de obicei Metronidazol sau Albendazol. (2, 3, 5)

Teniazele (infecțiile cu tenii)

Teniile sunt viermi lați iar contaminarea se face cu ouă sau larve din fecale contaminate. La animale parazitul migrează din intestin în ochi unde poate supraviețui mulți ani. Oamenii iau infecția prin consumul cărnii infectate crude sau gătite necorespunzător. În intestinul uman larva de dezvoltă timp de 2 luni, devenind vierme adult. Adultul produce proglote (segmente ale corpului) mature care devin gravide, se detașează de lanț, migrează în anus și sunt deseori trecute în fecale. Pot ajunge de lungimi de câțiva metri și se fixează la nivel intestinal.

Ca simptome se disting dureri abdominale, greață, diaree, malabsorbția nutrienților alimentari, scădere în greutate, oboseală, slăbiciunea organismului. Dacă infecția este invazivă, apar simptome neurologice, febră, noduli sau chisturi, infecții bacteriene, reacții alergice la larvele parazitului. Uneori parazitul poate forma chisturi la nivelul creierului, afecțiune numită neurocisticercoză și poate cauza dureri de cap puternice, putând fi în aceste cazuri chiar fatală.

Ca principală metodă de prevenție se recomandă gătirea corespunzătoare a cărnii și igiena minuțioasă a întregii familii. 

Medicamentele utilizate pentru îndepărtarea parazitului adult este Niclozamid iar pentru chistul care afectează creierul Praziquantel și Albendazol. (2, 5)

Amibiaza (infecția cu E. histolytica)

Amibiaza este cauzată de E. histolytica, un protozoar de 10-60 μm lungime care circulă cu ajutorul unor extensii corporale numite pseudopode. Se transmite pe cale fecal-orală, din cauza igienei precare din timpul preparării alimentelor sau din contactul cu alimente contaminate, apă contaminată sau piele contaminată etc. Are două stadii de viață: chist și trofozoit. Chistul infecțios are diametrul d 12 μm aproximativ și 1-4 nuclei. Trofozoitul are diamentrul de aproximativ 25 μm, cu un nucleu ce se transformă din chist la nivelul intestinului subțire și continuă să se deplaseze până la colon. Unele chisturi se elimină prin fecale și pot rezista câteva săptămâni în condiții de umezeală până găsesc altă gazdă. Pot invada mucoasa intestinală deplasându-se prin circuitul sangvin la ficat, plămâni și creier.

Acest parazit poate cauza ulcerații intestinale și colită, ducând la scădere în gretate, dureri abdominale severe, diaree cu sânge, febră, ceea ce poate duce la diagnosticul greșit de apendicită la copii. Pentru infecția țesutului se administrează Metronidazol, iar în cazul infectării ficatului se administrează ulterior Paromomycin sau Cloroquină, conform CDC. (3, 5)

Infecțiile cu Anchilostoma duodenale și Necator americanus (viermi „cârlig”)

Acești paraziți se atașează de peretele intestinal și absorb sânge și nutrienți, cauzând anemie severă. Se dezvoltă de obicei la nivelul intestinului subțire. Larvele din solul contaminat, din apă, plante, fecale, pielea altei persoane pot penetra pielea iar în interiorul organismului se devoltă ca adult. Simptomele includ dureri abdominale, greață, dureri de cap, urticarie, prurit, slăbiciune generală, febră, vomă, diaree, dizenterie, hemoragie gastrointestinală.

Sunt două specii de paraziți intestinali asemănători, întâlniți exclusiv la om. Necator americanus măsoară între 10-12 m lungime (femela) și 6-8 mm (masculul). Se distinge microscopic prin ventuzele de prindere dorsale și ventrale semilunare, comparativ cu Anchilostoma duodenale (produce anchilostomiaza) care are două perechi de ventuze ventrale. Ouăle ambelor tipuri de paraziți  au 60-70 μm  lungime, fiind acoperite cu o membrană ovoidă hialină transparentă. Se atașează de intestin și produc leziuni și ulcerații. Se hrănesc cu sânge, eliminând secreția anticoagulantă, producând  hemoragii, chiar dacă ulterior nu se mai hrănesc cu sângele.

Ambele specii au același ciclu de viață: ouăle se transformă în larve care pătrund în organism din apă, sol contaminat etc. prin pori, foliculi de păr, piele. După 6 săptămâni de la infecția inițială, viermii maturi se atașează de pereții intestinului subțire, se hrănesc și încep să producă ouă.

Larvele produc ocazional prurit, eritem sau simptome pulmonare, dar de obicei sunt asimptomatice până la dezvoltarea lor matură. Pot fi simtome de enterocolită deoarece se atașează de mucoasa intestinală. Cea mai mare problemă este că acești tip de viermi consumă mult sânge, 0,03 (Necator americanus) - 0,08  ml (Anchilostoma duodenale) din sângele gazdei pe zi, un singur astfel de vierme. Astfel, poate cauza anemie microcitară hipocromă.

Pentru diagnostic se analizează probe de fecale pentru identificarea ouălor în acestea. Ca tratament este indicat Albedazol, Mebendazol, Levamisol, Pamoat de Pyrantel, suplimente de fier pentru anemie și repetarea testelor după 2 săptămâni. Albendazolul trebuie admnistrat cu alimentele. (2, 3, 4, 5)

Trichineloza (infecția cu Trichinella spiralis)

Parazitul pătrunde în organism prin ingestia cărnii contaminate cu larve închistate, care nu a fost gătită corespunzător. De aceea, se recomandă consumul de carne fiartă sau prăjită/friptă corespunzător. Afumarea, sărarea, prepararea la microunde sau uscarea sunt procese ce nu garantează distrugerea parazitului. Larvele ajung în stomac și se deplasează la nivelul mucoasei intestinului subțire. Viermii adulți produc larve ce penetrează intestinul și circulă în sânge, pătrund în celulele musculare scheletale și se dezvoltă acolo. Perioada de incubație este de 5-45 zile, timp în care se pot manifesta dureri de cap, febră, tuse, umflarea ochilor, dureri musculare și articulare, prurit, diaree, constipație.

Ca tratament se administrează antihelmintice (Albendazol, Mebendazol, Thiabendazol) pentru distrugerea parazitului, antiinflamatoare steroidiene pentru reducerea reacțiilor inflamatorii și antipiretice.

Ca măsuri de prevenție se recomandă consumul de carne gătită corespunzător, curțarea și igienizarea ustensilelor și vaselor de gătit înainte și după prepararea cărnii, pentru reducerea riscului de contaminare. (5, 13)

Toxocaroza (infecția cu Toxocara canis sau Toxocara cati)

Toxocaroza este o infecție parazitică produsă de Toxocara canis sau Toxocara cati. Parazitul ajunge în organism în urma ingestiei ouălor sau larvelor. Parazitul ajunge la nivelul circulației sangvine și migrează la diverse organe și țesuturi din corp, de obicei ochii, creierul, ficatul și plămânii. Gazde pot și oamenii, pisicile, câinii, rozătoarele etc. Viermii și larvele rămân în mediu chiar și o lună, în funcție de mediul ambiental și umiditate, în stare inactivă. Când condițiile de mediu sunt benefice, acestea devin active, putând fi ingerate de oameni și continuându-și dezvoltarea.

Principalele simtome sunt disconfortul abdominal și gastric, dureri de cap, slăbiciune, letargie, febră, tuse, astm, pneumonie, eozinofilie, mai rar mialgii, urticarie și hepatomegalie, dificultăți respiratorii, vedere încețoșată, ochi roșu și dureros, în funcție de organul afectat. Când parazitul se dezvoltă la nivelul ochiului, apare sindromul Ocular Larva Migrans, de obicei la un singur ochi, cu simptome precum granulom pe retină, mai rar uveite, neuroretinite, papilite, desprinderi de retină sau alte afecțiuni oculare. Această boală este greu de tratat, deoarece medicamentele antiparazitare pot cauze efecte adverse asupra ochiului, putând duce la strabism, glaucom, papilite sau pierderea vederii.

Pentru prevenirea contaminării sau recontaminării se recomandă deparazitările frecvente ale animalelor de companie, administrarea medicamentelor antihelmintice pentru ca aceștia să nu mai transmită boala, colectarea și curățarea rapidă a fecalelor de la animale, pentru a preveni contaminarea, spălarea corectă și frecventă a animalelor de companie pentru a preveni infectarea, educarea copiilor privind măsurile de igienă necesare, curățarea zonelor de joacă din curte dacă este posibil, evitarea contactului dintre copil și animalel altor persoane. (12)

Diagnostic

Diagnosticul poate fi confirmat de următoarele examinări:
  • Examenul coproparazitologic ajută la identificare paraziților. De obicei e recomandată analiza a trei probe diferite de fecale.
  • Hemocultura este indicată pentru identificarea sângelui din materiile fecale.
  • Amprenta anala identifică ouăle parazite prin prelevarea de probe din zona anală cu ajutorul unor benzi speciale și analiza lor la microscop.
  • Testele de sânge, mai exact analiza markerilor infecțioși, pentru fiecare tip de parazit în parte. Nu este test de sânge unic petru identificarea oricăror tipuri de paraziți. Sunt utilizate testele de sânge și pentru identificarea paraziților direct în sânge (analiza microscopică).
  • Endoscopia/Colonoscopia este utilizată când în urma examenului coproparazitologic nu se depistează cauza simptomelor. Ajută la identificarea paraziților de la nivelul tubului digestiv și a eventualelor leziuni produse.
  • Imagistica medicală – este indicată doar în anumite cazuri, pentru a identifica anumite leziuni cauzate de acești paraziți. (14)

Tratament

Tratamentul în cazul parazitozelor intestinale presupune:
  • distrugerea și eliminarea parazitului din organism;
  • eliminarea toxinelor produse de parazit:
  • reechilibrarea nivelului de nutrienți și refacerea organelor afectate.

Înainte de începerea tratamentului e necesară identificarea tipului de infecție, deoarece sunt necesare tratamente și doze diferite în funcție de parazit.

De obicei se administrează o singură doză de medicament, sau se poate ajunge la tratament de câteva săptămâni în funcție de parazit. După începerea tratamentului helminiții pot fi eliminați prin scaun. Medicamentele antihelmintice au la bază de obicei Albendazol și Mebendazol, eficiente împtriva a numeroase specii de viermi intestinali.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății și Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), medicamentele recomandate pentru controlul și tratarea infecțiilor cu viermi și paraziți intestinali sunt:
  • Albendazol (400 mg) doză unică, redus la 200 mg pentru copiii de 12-24 luni (pentru toate tipurile de infecții cu paraziți intestinali);
  • Levamisol (Decaris)(40 mg) doză unică în funcție de greutate (2,5 mg/kg) – pentru ascaridioză și anchilostomiază;
  • Mebendazol (Vermox) – 100 mg mg doză orală de 2 ori/zi timp de 3 zile sau 500 mg oral doză unică, fiind indicat pentru ascaridiază, tricocefaloză, anchilostomiază, trichineloză, oxiurază, toxocaroză, teniaze);
  • Metronidazol – pentru giardiază și amibiază;
  • Thiabendazol – pentru strongilidoză, trichineloză și oxiurază;
  • Pamoat de Pyrantel - 11 mg/kg (max 1 g) doză zilnică timp de 3 zile (pentru vierții „cârlig”), și 200-400 mg 3 ori/zi timp de 3 zile, urmat de 400-500 mg de 3 ori/zi timp de 10 zile pentru trichineloză, iar în cazul ascaridiozei sau oxiurazei se administrează 250 mg doză unică în funcție de greutate (10 mg/kg);
  • Pamoat de Pirvium – pentru viemri „cârlig” și oxiurază;
  • Ivermectin în doze de 150-200 μg/kg doză unică pentru ascaridioză și 200 μg/kg/zi timp de 3 zile pentru tenii, trichineloză sau alte tipuri de paraziți;
  • Prazicantel în doză de 5-10 mg/kg, doză unică, pentru teniaze (cestode adulte);
  • Piperazina care are rolul de a paraliza parazitul, fiind indicată pentru ascaridioze și oxiuraze;
  • Niclozamida în doză unică de 50 mg/kg, împotriva teniilor. (11)

Se recomandă ca tratamentul să fie urmat de toți membrii familiei, deoarece riscul de infectare este mare și se previne astfel recontaminarea.

Reinfectarea este deseori frecventă la o perioadă scurtă de timp din cauza igienei deficitare. E necesară aplicarea unor măsuri pentru a dezactiva ruta de transmitere și ciclul lor de viață;
  • administrarea de apă din surse sigure, fără risc de contaminare;
  • igienizarea corespunzătoare a mediului;
  • igienizarea corectă a mâinilor și întregului corp, spălarea pe mânii înainte de masă, precum și înainte și după defecare;
  • gătirea și igiena maximă în timpul preparării alimentelor;
  • igiena individualizată a copilului, prin spălarea cu atenție a zonei perianale dimineața și seara și tăierea unghiilor pentru a preveni colectarea de ouă în urma scărpinării. (4)

Alimentație

Se recomandă:
  • evitarea carbohidraților simpli, cum sunt cei n alimentele rafinate, fructe, sucuri, lactate și zaharuri, cu excepția mierii;
  • usturoiul, semințele de dovleac, grapefruit-ul, sfecla roșie, morcovii și consumul crescut de apă pentru a preveni deshidratarea;
  • consumul de fibre;
  • probioticele (Lactobacillus acidophilus, Lactobacilus plantarum, Saccharomyces boulardii), deoarece restabilesc și mențin sănătatea tractului digestiv, însă se administrează în funcție de parazit, fiind recomandate la prescripția medicului;
  • enzimele digestive, pentru sănătatea tractului digestiv;
  • vitamina C – susține sănătatea imunității, însă nu este indicată în caz de diaree;
  • zincul – susține imunitatea, însă poate interacționa cu unele medicamente. (1)

Prevenire

Igiena mâinilor

Spălați-vă pe mâini cu apă și săpun, insistând asupra unghiilor, mai ales după și înaintea utilizării toaltei. Învățați-i pe cei mici să se spele pe mâini corect. Se recomandă spălarea cu apă și săpun, pentru cel puțin 20 de secunde, atât în cazul copilului, cât și al părinților și celorlalte persoane:
  • înainte, în timpul și după prepararea mâncării, mai ales când se gătește carne;
  • înainte de masă;
  • înainte și după contactul cu o persoană bolnavă;
  • înainte și după utilizarea toaletei;
  • înainte și după schimbarea  scutecelor și curățarea copilului care a utilizat toaleta;
  • după tuse, strănut sau ștergerea nasului;
  • după ce ați atins un animal sau materiile fecale ale unui animal;
  • după manipularea hranei pentru animale;
  • după atingerea gunoiului etc.

Igiena alimentară

USDA recomandă următoarele metode și timpi de preparare a cărnii pentru prevenirea contaminării:
  • pentru bucățile mari de carne, inclusiv pui, gătirea la cel puțin 63°C  (prin măsurarea temperaturii cu un termometru alimentar,  în cea mai groasă parte și lăsarea la răcit pentru 3 minute minimum înainte de consum);
  • pentru carnea tocată este indicată gătirea la 71°C  fără necesitatea răcirii.

Se recomandă consumul de carne fiartă, prăjită sau friptă. Sărarea, afumarea, prepararea la microunde sau uscarea nu garantează distrugerea parazitului. Consumul de mezeluri și alte astfel de produce este cauza multor contaminări cu paraziți intestinali. Spălați-vă pe mâini cu apă și săpun înainte de prepararea și manevrarea cărnii crude. Congelați carnea de porc tăiată în bucăți cu grosimea mai mică de 10 cm timp de 20 zile la -15°C  pentru a reduce din contaminare. Doar congelarea nu este eficientă de cele mai multe ori, în special în cazul cărnii de vânat. Curățați cu atenție ustensilele, vasele de gătit și alte obiecte care au intrat în contact cu carnea crudă.

De asemenea, fructele, legumele, verdețurile trebuie spălate cu grijă înainte de consum, pentru a îndepărta eventualele ouă sau larve de parazit ce pot ajunge pe acestea din diverse surse.

Calitatea apei

Se recomandă sterilizarea echipamentelor de hrănire a  bebelușilor și copiilor. Se recomandă fierberea apei pentru bebeluși și utilizarea dispozitivelor de filtrare a apei pentru reducerea riscului de contaminare. Filtrele trebuie să aibă specificația de filtre la nivel de submicron sau standardul NSF 53 sau 58. Unii paraziți, cum e cazul ascarizilor, sunt rezistenți la clorinarea apei (fiind cel mai rezistent parazit din categoria helminților), mai puțin la tratarea cu UV. Nu se recomandă consumul de apă din lacuri, pârâuri, izvoare sau puțuri de mică adâncime.

Animalele de companie

Dacă aveți animale de companie asigurați-vă că nu aduc în casă noroi sau materii fecale de afară, fiind nevoie spălarea sau protejarea lăbuțelor la intrarea în casă. De asemenea, acestea necesită controale la medicul veterinar periodice și tratemente antiparazitare. Folosiți mănuși când curățați fecalele animalelor, dezinfectați produsele și orice matrial ce intră în contact cu materiile fecale ale acestora.

Igienizarea casei

Evitați contaminarea suprafețelor din casă cu pământ sau fecale aduse de afară pe talpa încălțămintei sau de către animale. Curățați frecvent covorul de la intrarea în locuință, dezinfectându-l pentru a preveni ca ouă sau larve de paraziți să intre în contact cu pielea, alimentele, hainele, jucăriile etc. Se recomandă curățarea, aerisirea și igienizarea periodică a locuințelor, spălarea hăinuțelor și lenjeriei la temperaturi ridicate. Olițele, reductorul de toaletă și toaleta trebuie, de asemenea, curățate și dezinfectate pentru a preveni contaminarea și recontaminarea. (6, 8, 9, 10)
Bibliografie:
(1) Intestinal parasites, University of Maryland Medical Center, link: http://umm.edu/health/medical/altmed/condition/intestinal-parasites
(2) Abdominal pain, link: http://www.guidetochildcare.org/abdominal-pain.htm
(3) Common Intestinal Parasites, link: http://www.aafp.org/afp/2004/0301/p1161.html
(4) Prevention of Intestinal Worm Infections through Improved Sanitation and Hygiene, UNICEF, link: https://www.unicef.org/eapro/Prevention_of_intestinal_worm_infections.pdf
(5) Parasites, Centers for Disease Control and Prevention (CDC), link: http://www.cdc.gov/parasites/az/
(6) Aquatic pathogens, Helminth worms, link: http://www.env.gov.bc.ca/wat/wq/reference/helminth.html
(7) Parasitology, Helminth parasites, link: http://parasite.org.au/para-site/contents/helminth-intoduction.html
(8) Prevention and Control: General Public, link: http://www.cdc.gov/parasites/giardia/prevention-control-general-public.html
(9) Prevention and Control, CDC, link: http://www.cdc.gov/parasites/trichinellosis/prevent.html
(10) Water, sanitation, hygiene and enteric infections in children, Archives of Disease in Childhood, link: http://adc.bmj.com/content/early/2013/06/11/archdischild-2011-301528.full
(11) Prevention of soil-transmitter helmith infection, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3125032/
(12) Toxocariasis, link: https://web.stanford.edu/group/parasites/ParaSites2005/Toxocariasis/whole%20thing.htm
(13) Trichinosis, Trichinella, link: https://web.stanford.edu/class/humbio103/ParaSites2005/Trichinella/trich.html
(14) Diagnostic of parasitic diseases, link: http://www.cdc.gov/parasites/references_resources/diagnosis.html
Alte articole:
Satisfăcut de serviciile pediatrului tău?
Recomandă un Medic
Centrul de sanatate pentru copii Dobling
Servicii medicale pentru copii în Viena cu suport în limba română.
Secțiuni:
Îngrijirea copiilor

Totul despre îngrijirea copilului, in fiecare etapa a vieții sale: nou-născut, sugar, copil mic.

Alimentație

Alăptare, diversificare și principii de alimentație corectă a bebelușului și a copilului mic.

Somnul la copii

Despre fazele somnului la bebeluși, necesarul de somn și cum trebuie educat copilul pentru un somn fără probleme.

Dezvoltarea normală a copilului

Această secțiune răspunde la întrebarea: Bebelușul meu este normal din punct de vedere fizic și neurologic?

Educația copiilor

Informatii bazate pe surse oficiale si dovezi stiintifice privind modul in care trebuie sa te comporti cu copilul tau.

Afecțiuni întâlnite la copii

Informații complete despre cele mai frecvente boli ale bebelușilor și copiilor mici prezentate pe înțelesul părinților.

Articole recente:
Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp
Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.