Demineralizarea dinților la copii

Demineralizarea smalțului este un proces chimic prin care mineralele din smalț (în special calciul) sunt eliminate – într-o proporție mai mică sau mai mare - de la acest nivel. (1)

Cunoscut și sub numele de hipomineralizare, acest proces este, în același timp, și debutul apariției unei carii dentare, atât la adulți cât și la copii. Copiii sunt mai predispuși la hipomineralizarea dinților, fiind afectați în mod special dinții temporari (de lapte), deseori în contextul unor alte afecțiuni locale sau generale.

Uneori se discută de o demineralizare a smalțului sau de o hipomineralizare a acestuia atunci când afecțiunea este diferită de o carie dentară sau de debutul acesteia. De asemenea, un defect de demineralizare al smalțului poate apărea și în cazul unei afecțiuni denumită hipoplazie amelară (hipoplazie a smalțului). (2)

Hipoplazia amelară este o afecțiune a dinților, caracterizată printr-o cantitate mai redusă de smalț la suprafața unui dinte, mai scăzută decât în mod normal. Gravitatea unui defect poate varia de la zone punctiforme sau mici defecte pe suprafața unui dinte până la afectarea în totalitate, prin micro-donție sau chiar forme neobișnuite în cazul dintelui respectiv. (2)

Cauze

Hipomineralizarea unui dinte poate avea mai multe cauze.

Cele mai frecvente motive pentru apariția acestei afecțiuni sunt probleme generale apărute la făt în perioada prenatală, naștere prematură, greutate scăzută la naștere. Printre cauzele locale sunt de menționat traumatisme înainte și după erupția dinților, precum și infecții ale dinților temporari (caz în care pot fi afectați de hipomineralizare dinții definitivi). (3)

O altă posibilă cauză a apariției hipomineralizării (dar și a hipoplaziei amelare) este creșterea temperaturii bazale înainte de erupția primilor dinți temporari (în cazul infecțiilor respiratorii și a infecțiilor otice). Astfel, celulele smalțului, fiind foarte sensibile la modificările de temperatură, vor avea alterată funcția de mineralizare, fapt ce duce la apariția de zone de smalț hipomineralizate, mai mult sau mai puțin întinse pe suprafața dintelui. (3)

Cauzele apariției hipoplaziei amelare sunt generate fie de factori genetici, fie de factori ce țin de mediu. Traumatismele dentare și ale oaselor maxilare, intubări ale nou-născuților prematuri, infecții în perioada prenatală, dar și post-natal (imediat după naștere), hipoxia, expunerea la toxine chimice, dar și o serie de factori ereditari - toate acestea pot reprezenta eventuale cauze pentru apariția hipoplaziei amelare. (4)

Diagnostic

Este foarte important ca medicul dentist să diferențieze hipomineralizarea de hipoplazia amelară.
 
În cazul hipomineralizării suprafața smalțului suferă modificări de translucență, astfel că acesta devide albicios, crem, galben sau chiar maroniu. În schimb nu este afectată grosimea smalțului, iar suprafața acestuia rămâne netedă. (3)
  
Hipoplazia amelară reprezintă un defect cantitativ al smalțului (morfologia dintelui va fi afectată) și se poate manifesta prin forme variate – de la gropițe apărute pe suprafața dintelui, până la șanțuri sau pierderi mai mari de substanță. În general, un pacient care suferă de hipoplazie amelară prezintă diferite zone ale smalțului cu perturbări de mineralizare, însă aceste defecte pot fi însoțite și de defecte ale cantității de smalț. Acest lucru poate fi depistat cronologic, atunci când factorul cauzator a acționat într-o perioadă specifică în care se formau germenii anumitor dinți. De exemplu, chimioterapia în perioada copilăriei poate determina defecte ale smalțului, care vor fi văzute după erupția în cavitatea bucală a dinților afectați. (3)
  

Tratament

În cazul unei hipomineralizări a smalțului sau a unei hipoplazii amelare, posibilitățile de tratament variază mai ales în funcție de simptomele pe care le acuză pacientul. Fie că este vorba doar de o afectare estetică, fie de sensibilitatea importantă a dintelui afectat, tratamentul este ales de comun acord între medicul dentist și părinte (aparținător).
 
În cazul unei hipomineralizări a smalțului tratamentele pot fi combinate, în sensul că vor fi realizate de către medic, în cabinetul de medicină dentară, dar și acasă, de către părinte.
  
Medicul va trata suprafețele afectate ale dinților cu diferite produse pentru remineralizarea smalțului. În general, substanțele utilizate în cabinetul de medicină dentară sunt doar pentru uz profesional, iar aplicarea lor presupune mai multe etape de realizare.

Acasă se va continua tratamentul prin aplicarea pe dinți, prin periaj, a unor paste sau creme remineralizante. Aceste paste de dinți sunt, de asemenea, indicate de către medicul dentist, și, de cele mai multe ori, nu pot fi achiziționate fără o indicație clară din partea acestuia. (3)

În cazul hipoplaziei amelare tratamentul este mai complex și de cele mai multe ori, interdisciplinar, adică medicul dentist va colabora pe perioada tratamentului cu medicul de familie al pacientului sau cu medicul curant pediatru al acestuia. Astfel, de cele mai multe ori, tratamentul în cazul acestei afecțiuni este unul individualizat, adaptat fiecărui caz în parte. (4)

În cazul dinților laterali (posteriori) tratamentul va depinde foarte mult de simptomele resimțite de pacient și de afectarea morfologiei dintelui. Spre exemplu, în cazul unor dinți cu o lipsă minimă de smalț, dar care suferă de hipersensibilitate dentară, medicul va aplica periodic produse specifice pentru reducerea sensibilității.
  
Atunci când morfologia dintelui este vizibil afectată, medicul poate „obtura” sau „plomba” aceste defecte cu materiale specifice vârstei pacientului.
 
Pentru dinții posteriori definitivi, afectați de hipoplazie amelară, medicul poate reconstitui coroanele acestora prin realizarea unor coroane de acoperire (de obicei metalice în cazul copiilor fiindcă prepararea dintelui în acest caz este minimă și păstrează vitalitatea dintelui).
 
În cazul unor dinți anteriori (frontali) cu hipersensibilitate, dar cu păstrarea aproape în întregime a morfologiei corecte, se indică doar aplicarea periodică a unor produse specifice pentru reducerea sensibilității.
  
Atunci când dinții sunt afectați și din punct de vedere estetic, medicul poate indica realizarea unor tehnici diverse de reconstituire coronară – fațete sau chiar coroane de acoperire, în funcție de vârsta pacientului și preferințele aparținătorului. (4)

Recomandări

Aceste afecțiuni prezintă mai multe posibile cauze, astfel că este dificil a se realiza un protocol de prevenire a acestora. Se indică totuși evitarea pe cât posibil a factorilor nocivi pe parcursul sarcinii, iar post-natal se indică evitarea traumatismelor și a infecțiilor la copii.
 
În cazul apariției acestor afecțiuni, este foarte important ca micuțul să fie adus cât mai repede la medicul dentist pentru a i se concepe un plan de tratatament și pentru a fi dispensarizat în timp. Respectarea indicațiilor date de către medic, inclusiv a metodelor de igienă orală, sunt foarte importante, deoarece dinții afectați sunt mai susceptibili la carii dentare.