Bronșiolita la sugari: cum o recunoști și când mergi la medic

Ce este bronșiolita

Bronșiolita este o infecție a căilor respiratorii mici din plămâni, numite bronhiole.^[1] Virusul le inflamează și le umple cu mucus, iar aerul circulă mai greu — de aceea copilul respiră mai rapid și, la unii, se aude un șuierat atunci când expiră.^[1][2] Boala apare mai ales la sugari și copii mici pentru că bronhiolele lor sunt mici și se astupă ușor; este cea mai frecventă în primii 2 ani de viață și mai frecventă toamna și iarna.^[1] Bronșiolita nu este același lucru cu bronșita, care este o infecție a căilor respiratorii mai mari, mai centrale, și care dă de regulă probleme la adulți.^[2]

Cauze și cum se transmite

Cea mai frecventă cauză a bronșiolitei este virusul respirator sincițial (VRS), dar o pot produce și virusul gripal, paragripal sau metapneumovirusul uman.^[2] VRS este cea mai frecventă cauză de bronșiolită și de pneumonie la copiii sub 1 an.^[3] Este, în același timp, extrem de răspândit — aproape toți copiii se infectează cu el cel puțin o dată până la vârsta de 2 ani, de obicei cu simptome ușoare de răceală.^[4][5] La sugari, însă, infecția cu VRS duce mai des la tabloul de bronșiolită, cu respirație șuierătoare și dificultăți de respirație, în timp ce adulții și copiii mai mari fac, de regulă, doar o răceală.^[2]

Virusul se transmite prin picăturile eliminate la tuse și strănut, prin contactul direct (sărutat, mână dată) și prin obiectele contaminate — jucării, clanțe — pe care poate supraviețui multe ore.^[5] Se răspândește rapid în familii și la creșă sau grădiniță, iar o persoană infectată rămâne contagioasă câteva zile, uneori săptămâni.^[1][5] Fumul de țigară în preajma copilului îi crește riscul de a face bronșiolită și de a avea o formă mai severă.^[1][4]

Cum se manifestă

Bronșiolita începe, de obicei, exact ca o răceală: nas înfundat sau cu secreții, strănut, tuse ușoară și febră mică.^[2][4] După 1-2 zile, tusea se poate accentua și bebelușul începe să respire mai repede; pot apărea și respirația șuierătoare sau zgomotoasă, dificultăți la supt sau la mâncat și iritabilitate.^[2][4] La sugarii foarte mici, singurele semne pot fi irascibilitatea, scăderea activității, faptul că mănâncă și beau mai puțin și problemele de respirație.^[5]

Simptomele sunt de regulă cele mai intense în zilele 3-5 de boală, iar tusea se ameliorează, în general, în 3 săptămâni.^[4] Boala durează, de obicei, 1-2 săptămâni; la unii copii, simptomele se sting abia după câteva săptămâni.^[1]

Când este o urgență

Majoritatea copiilor cu bronșiolită se recuperează acasă, dar o parte au nevoie de ajutor medical rapid.^[4] Mergi imediat la camera de urgențe (UPU/CPU) sau cere ajutor la 112 dacă bebelușul:

• respiră cu efort vizibil — geamăt la fiecare respirație, „trage” pielea de sub coaste sau dintre coaste, nările i se dilată sau respiră foarte rapid;^[2][4][5]
• are pauze de respirație (apnee);^[4]
• are pielea, limba sau buzele vinete sau cenușii — la pielea mai pigmentată, se observă mai bine pe palme, tălpi, buze, gingii și în interiorul pleoapelor;^[2][4][5]
• este moale, fără tonus, nu se trezește sau nu rămâne treaz.^[4]

Orice problemă de respirație la un sugar se tratează ca o urgență medicală — cere ajutor imediat, nu aștepta să vezi cum evoluează.^[5]

Dacă bebelușul are sub 3 luni și temperatura de 38°C sau mai mare, mergi de urgență la medic, chiar dacă în restul timpului pare să se simtă bine: la această vârstă, febra se evaluează imediat.^[4]

Cere un consult medical în aceeași zi (medic de familie, pediatru sau camera de gardă) dacă:

• răceala se agravează clar, în loc să se amelioreze;^[1][4]
• bebelușul mănâncă sau bea mult mai puțin decât de obicei;^[2][4]
• are scutecul uscat de 12 ore sau mai mult, are gura uscată, plânge fără lacrimi sau urinează mai rar decât de obicei — semne de deshidratare;^[2][4]
• are peste 3 luni și temperatura de 39°C sau mai mare, ori îi apare o febră nouă;^[1][4]
• se aude șuierat la respirație;^[1]
• este foarte obosit, foarte iritabil sau pur și simplu „nu e el însuși”, chiar dacă nu găsești alt semn clar.^[1][4]

Riscul unei forme severe este mai mare la sugarii sub 6 luni, la cei născuți prematur și la copiii cu boli cronice de cord sau de plămâni, cu imunitate scăzută, cu fibroză chistică sau cu boli neuromusculare — pentru acești copii, pragul de prudență trebuie să fie și mai jos.^[2][4][5]

Diagnostic

De regulă, medicul pune diagnosticul ascultând pieptul copilului și verificând nivelul de oxigen din sânge cu un pulsoximetru (un senzor mic pus pe deget sau pe picior) — de obicei nu sunt necesare alte analize.^[1] Poate recolta, cu un tampon, o probă de secreții din nas, ca să afle care virus a produs boala.^[1][5] O radiografie toracică se face doar dacă oxigenul este scăzut sau medicul suspectează o pneumonie asociată.^[1]

Tratament

Bronșiolita este produsă de un virus, așa că antibioticele nu ajută — ele acționează doar asupra bacteriilor.^[1][2][5] Nu există un medicament care să trateze direct virusul; îngrijirea se concentrează pe ameliorarea simptomelor și pe susținerea respirației și a hidratării, până când organismul copilului elimină infecția.^[1] La majoritatea copiilor, boala se tratează acasă.^[1][4] Cei cu formă severă — dificultăți mari de respirație sau deshidratare — pot avea nevoie de internare, unde li se poate administra oxigen suplimentar, aer umidifiat, aspirarea secrețiilor din nas sau lichide printr-o perfuzie; rar este nevoie de un aparat care să ajute respirația, de regulă pentru puțin timp, iar internarea durează de obicei câteva zile.^[2][3][5]

Bronhodilatatoarele inhalate nu fac parte din tratamentul obișnuit al infecției cu VRS.^[5] Un review al meta-analizelor publicate a reexaminat trei medicamente pe care ghidurile pediatrice americane nu le mai recomandă de rutină în ambulator — salbutamolul (albuterol), soluția salină hipertonă și adrenalina — și a găsit, în dovezi de calitate predominant joasă spre moderată, unele beneficii posibile la o parte dintre copii: scoruri de severitate mai mici și mai puține internări.^[6] Autorii concluzionează că, din cauza acestei eterogenități, sunt necesare studii clinice bine construite și meta-analize de calitate mai bună.^[6] Până atunci, aceste medicamente nu se dau de rutină, iar decizia de a încerca unul rămâne la medic, de la caz la caz.

Un studiu clinic randomizat pe 192 de sugari cu bronșiolită virală moderată, neinternați, a comparat două tehnici de eliberare a căilor respiratorii (expirație lentă prelungită și drenaj autogen asistat) cu lipsa intervenției: ședințe de 20 de minute, repetate după 48 de ore. Ambele tehnici au scăzut scorurile de severitate și au crescut saturația de oxigen față de grupul de control, fără efecte adverse clinice semnificative.^[7] Sunt însă manevre făcute de personal instruit, în cabinet — nu proceduri de aplicat acasă, de unul singur, de către părinți — și rezultatul vine dintr-un singur studiu.

Ce poți face acasă

Pentru formele ușoare și moderate, cea mai mare parte a îngrijirii se face acasă:

• Desfundă nasul cu picături cu soluție salină recomandate de medic și cu o pompiță de aspirație, mai ales înainte de mese și de somn; manevra funcționează cel mai bine la sugarii sub 6 luni.^[1][2] Nu folosi picături nazale cu medicamente, dintre cele care se vând fără rețetă.^[2]
• Hidratează frecvent, în cantități mici — oferă mese mai dese și mai mici la sugari; copiii mai mari pot avea nevoie de lichide suplimentare dacă mănâncă mai puțin.^[2][4]
• Ține copilul mai ridicat cât este treaz, pentru că așa respiră mai ușor.^[4]
• Febra și disconfortul se pot calma cu paracetamol (de la 2 luni) sau ibuprofen (de la 3 luni) — nu amândouă în același timp; pentru doza corectă pentru vârsta și greutatea copilului, întreabă medicul sau farmacistul.^[4]
• Nu da niciodată aspirină unui copil cu o boală virală — este legată de sindromul Reye, o afecțiune rară, dar gravă, a ficatului și creierului.^[1][2]
• Nu da medicamente de răceală sau de tuse sugarilor și copiilor mici — nu sunt recomandate la această vârstă; întreabă medicul înainte de orice medicament.^[1][2]
• Nu încerca să scazi febra ștergând copilul cu apă rece și nu îl dezbrăca de tot.^[4]
• Ține copilul departe de fumul de țigară — crește riscul unei forme severe.^[4]
• Un umidificator cu ceață rece poate ajuta la fluidificarea secrețiilor și la calmarea tusei; evită aparatele cu apă caldă sau cu vapori, pentru riscul de opărire, și curăță-l așa cum scrie în instrucțiuni, ca să nu acumuleze mucegai sau bacterii.^[1]

Verifică periodic copilul, inclusiv în timpul nopții, cât timp este bolnav, pentru a observa din timp dacă respirația se îngreunează.^[4]

Prevenire

Bronșiolita nu poate fi prevenită complet, pentru că virusurile care o cauzează sunt foarte răspândite, dar riscul de îmbolnăvire se poate reduce:

• spală-ți frecvent mâinile și pe cele ale copilului, mai ales înainte de a-l hrăni sau a-l atinge — este cea mai bună măsură;^[1][2][4]
• curăță des jucăriile și suprafețele pe care le atinge copilul;^[1][4]
• nu împărțiți tacâmuri, cești sau prosoape în familie cât timp cineva este răcit;^[2][4][5]
• folosiți șervețele de unică folosință și aruncați-le imediat după ce le-ați folosit;^[4]
• ține nou-născutul și sugarul mic departe de persoanele cu răceală, tuse sau febră, mai ales dacă s-a născut prematur sau are o boală cronică;^[2][4]
• nu fuma în preajma copilului și evită locurile cu fum de țigară.^[1][4]

Există și imunizarea împotriva VRS, dar schemele diferă de la o țară la alta, așa că nu le lua ca reguli general valabile. Pentru sugarii cu risc crescut de formă severă — născuți foarte prematur, cu boli de cord sau de plămâni, cu imunitate scăzută — se poate administra, în sezonul rece, o injecție cu anticorpi gata formați împotriva VRS; în Marea Britanie, de exemplu, aceasta se oferă în fiecare iarnă copiilor din aceste grupe.^[4] În Statele Unite, injecția cu anticorpi este recomandată mai larg: sugarilor sub 8 luni a căror mamă nu a fost vaccinată în sarcină și copiilor de 8-19 luni cu risc mare, la intrarea în al doilea sezon de VRS.^[5] Există, de asemenea, vaccinarea mamei împotriva VRS în timpul sarcinii, care protejează bebelușul în primele luni după naștere — în Marea Britanie se oferă de la 28 de săptămâni de sarcină.^[2][4] Ce se aplică la noi și ce este indicat pentru copilul tău le afli de la medicul pediatru sau de la medicul de familie.

Concluzii

Bronșiolita este o boală pe care foarte mulți copii o întâlnesc în primii ani de viață, de regulă cu o evoluție ușoară, care se tratează acasă prin îngrijirea simptomelor și hidratare. Nu există un tratament care să vindece infecția mai repede, dar recunoașterea din timp a semnelor de dificultate respiratorie face diferența la copiii care au nevoie de ajutor medical urgent. Dacă ai dubii despre respirația, hidratarea sau starea generală a copilului tău, cel mai sigur este să ceri sfatul medicului.