Plagiocefalia

Plagiocefalia este termenul medical folosit pentru a descrie asimetria craniului. În literatura greacă, plagiocefalia denotă aspectul asimetric al craniului prin sintagma „cap oblic” (plagio=oblic, kephale=cap). O altă denumire frecvent întâlnită în practică este „sindromul capului turtit”.

Multiplele cauze conturează diagnosticul, influențând în același timp implicațiile diagnostice și prognosticul. Astfel, din punct de vedere etiologic, plagiocefalia prezintă următoarele tipuri:

• craniosinostoza, care face referire la sutura prematură a oaselor craniene, manifestată caracteristic în primele 6 luni de viață ale bebelușului; din această categorie fac parte plagiocefalia frontală, a suturii coronare unilaterale și plagiocefalia occipitală, a suturii lamboide unilaterale;
• plagiocefalia de tip pozițional, considerată o condiție patologică benignă, reprezintă aspectul deformat al calvariei rezultat în urma presiunii externe exercitate asupra craniului nou-născutului și nu este consecința sinostozei premature a suturilor craniene. (2, 5, 6)

Cauze și factori de risc

Plagiocefalia pozițională prezintă drept substrat etiologic forțele exercitate asupra craniului atât prenatal, cât și postnatal.

Factorii care pot influența apariția plagiocefaliei prenatale prezintă ca mecanism fiziopatologic reducerea sau constrângerea mobilității fătului în mediul uterin și depinde de: posibile anomalii uterine din antecedentele mamei, lichid amniotic în cantitate insuficientă sau sarcină multiplă.

În aceste situații, poziția fetusului in utero poate fi un factor contribuitor, prin plasarea capului acestuia pe o suprafață dură, precum oasele pubiene materne sau o masă uterină fibrinoidă (leiomiom). În plus, sarcina gemelară poate influența apariția plagiocefaliei, prin poziția unui făt putând avea repercusiuni de presiune și limitare a mobilității celuilalt.

Factorii postnatali vizează condițiile patologice neurologice și neuromusculare care restricționează mișcările și reflexele fiziologice ale nou-născutului: malformații ale coloanei cervicale, torticolis muscular congenital, afecțiuni musculare și neuro-motorii.
Torticolisul muscular congenital definește contracția spastică unilaterală a mușchiului sternocleidomastoidian, care limitează mișcările de rotație ale capului și care are drept consecință apariția plagiocefaliei de tip pozițional.
Poziția culcat pe spate abordată în timpul somnului reprezintă o cauză frecventă a plagiocefaliei poziționale, însă este indicată pentru reducerea semnificativă a riscului de apariție a SMSS (sindromul morții subite la sugari).

Prematuritatea este considerată un factor predispozant, deoarece oasele craniene sunt mineralizate în ultimele zece săptămâni de sarcină. În plus, nou-născuții prematuri necesită supraveghere și îngrijire medicală în incubator, adoptând astfel o poziție fixă și îndelungată a capului. (2, 5, 8)

Craniosinostoza, patologie rar întâlnită, prezintă ca substrat etiologic modificările genetice, adesea fiind asociată cu sindroame de tip acrocefalosindactilie (sindromul Apert, sindromul Carpenter și sindromul Crouzon) sau atrezie coanală (imperforație coanală). Alte cauze secundare responsabile de sutura prematură a oaselor craniene sunt reprezentate de anumite afecțiuni hematologice, boli metabolice sau displazii osoase. (3)

Anatomie și fiziopatologie

Oasele craniene implicate sunt reprezentate de oasele parietale, osul occipital și osul frontal, care vor forma prin fuziune sutura sagitală, respectiv lamboidă și coronară.

Semne și simptome

Plagiocefalia prezintă drept manifestări caracteristice asimetria craniului, cu aplatizarea occipitului. Însă, în funcție de severitate, pot să apară asimetrii la nivel frontal sau urechea care corespunde părții afectate să fie poziționată spre înainte.
În mod tipic, aceste modificări pot fi prezente la naștere sau mai frecvent, sunt dezvoltate în primele luni de viață. (4, 6, 7)

Diagnostic

Diagnosticul plagiocefaliei de tip pozițional este sugerat de examenul obiectiv al sugarului, realizat doar de către medicul specialist. Astfel, examinările paraclinice (radiografie, tomografie computerizată) nu sunt necesare în majoritatea cazurilor.

Repoziționarea copilului în timpul somnului în primele luni de viață poate determina regresia plagiocefaliei poziționale, sugerând în mod cert acest diagnostic. În momentul în care nu apar astfel de modificări, este necesară reevaluarea bebelușului, iar abordarea diagnostică va implica investigațiile imagistice menționate. (4, 5, 6)

Tratament

Conduita terapeutică este abordată în funcție de simptomatologia clinică, vârsta și starea generală de sănătate a copilului dumneavoastră.

Un aspect important de reținut este faptul că această patologie poate regresa în momentul în care copilul va putea sta în șezut nesusținut și va face primii pași, presiunile externe asupra craniului fiind eliminate.

Recomandările medicilor specialiști pentru corectarea plagiocefaliei poziționale vizează repoziționarea capului copilului în timpul somnului și petrecerea timpului întins pe burtică, când bebelușul este treaz. Prin urmare, este imperios necesară evitarea menținerii capului copilului într-o poziție fixă, timp îndelungat.

În anumite cazuri, abordarea terapeutică implică purtarea unei benzi de remodelare sau o cască, care va exercita o presiune ușoară, cu scopul remodelării. Pentru o eficacitate optimă, această tehnică este aplicată sugarilor începând cu vârsta de 5 luni și este necesară menținerea ei o durată de aproximativ două până la șase luni, în funcție de particularitățiile cazului. Această abordare terapeutică nu este dureroasă. (1, 4, 7, 8)

Craniosinostoza prezintă adesea asociate patologii care vor necesita monitorizare și supraveghere medicală de specialitate. (2)