Aspectul fizic al nou-născutului

Fiecare copil este unic și anumite aspecte pot varia de la unul la altul. Primele 4 săptămâni de viață reprezintă perioada neonatală, momentul de tranziție din uter spre existența independentă.

Vârsta mamei, paritatea (numărul de copii născuți de o femeie), ordinea sarcinii, sănătatea mamei din timpul sarcinii, îngrijirea prenatală, tipul nașterii, instrumentarea și administrarea medicamentelor din timpul travaliului sunt factori ce determnă aspectul fizic și sănătatea fizică a nou-născutului. Iată care sunt caracteristicile fizice ale nou-născutului:

Capul

Copiii născuți pe cale naturală prezintă de multe ori o formă alungită a capului ca urmare a parcurgerii canalului pelvi-genital. Craniul nou-născutului este compus din oase nesuturate pentru a permite străbaterea canalului de naștere fără afectarea mamei sau a fătului. Acest lucru permite oaselor să se suprapună în timpul nașterii dar permite și acomodarea la dezvoltarea rapidă a creierului.

Forcepsul poate uneori produce depresiuni sau leziuni reduse la nivelul scalpului, sau pot să apară umflături ca urmare a împingerii prin cervix, care dispar de obicei în câteva zile. De asemenea, pot să apară anumite echimoze reduse ca urmare a extracției cu forceps sau cu vacuum.

Pe capul copilului sunt prezente niște zone moi numite fontanele, zone în care oasele craniului nu se unesc complet. Fontanela anterioară este localizată în zona centrală din vârful capului și se închide în jurul vârstei de 1-2 ani. Fontanela posterioară se închide la aproximativ 6 luni după naștere. (2)


Procesele din timpul nașterii conferă capului bebelușului unele caracteristici de formă în funcție de gradul de flexie și sunt produse de nașterea în sine. În următoarele săptămâni capul copilului va dobândi forma normală rotunjită. La naștere capul bebelușului măsoară aproximativ o pătrime din întreaga lungime a corpului. Copiii născuți prin cezariană nu prezintă de cele mai multe ori denivelări la nivelul capului.

Cefalhematomul este o acumulare de sânge la nivelul membranei externe de la oasele craniene. Este cauzată de obicei în timpul nașterii din cauza presiunii exercitate asupra capului de către oasele pelviene ale mamei. Este nevoie de 1-2 săptămâni pentru a se retrage. Retragerea acestuia poate cauza intensificarea icterului la unii copii. Poate să apară și un edem numit boșă sero-sangvină (capus succedaneum), care de obicei se resoarbe în 24 de ore.

Atât cefalhematomul cât și boșa sero-sangvină reprezintă niște traumatisme obstetricale ale nou-născutului produse în timpul nașterii din cauza presiunii asupra capului și nu prezintă semne ale afectării creierului la bebeluș.

Părul

Unii bebeluși se nasc fără păr în timp ce alții prezintă mult păr pe cap la naștere. De obicei acest păr cade, fiind înlocuit cu alte fire de culoare și textură diferite. (3, 4)

Fața

Aspectul facial al nou-născutului este determinat de poziția din uter și de trecerea prin canalul de naștere. Aspecte precum fața umflată și culoarea ușor vineție se reduc în scurt timp.

Ochii

Culoarea ochilor depinde de culoarea pielii. Majoritatea copiilor se nasc cu ochi albaștri care se schimbă de mai multe ori chiar în primele luni. De obicei se închid la culoare între 6 și 12 luni. Copiii cu o piele mai închisă se nasc și cu ochii mai închiși la culoare. Aceștia fie își mențin culoarea, fie se schimbă într-o culoare tot închisă, cum ar fi verde. Reflexul pupilar fotomotor este prezent, fiind asociat cu vederea periferică.

În primele săptămâni glandele lacrimale ale copilului nu funcționează, astfel că atunci când nou-născutul plânge nu vei vedea și lacrimi. Mulți copii pot să se uite ușor încrucișat inițial deoarece musculatura ochilor nu este dezvoltată suficient dar este și o iluzie optică, deoarece nasul și pliurile cutanate pot masca partea albă a ochiului dând această senzație. Iluzia optică se numește și pseudoesotropie. De asemenea, pot prezenta mișcări incontrolate ale ochilor deoarece se acomodează treptat cu vederea sau pot avea tendința de a ține ochii închiși. (2)

Sclera normală trebuie să fie albă și clară. Cu toate acestea, în unele cazuri zona albă de la nivelul ochilor poate să apară roșie, afectare numită și hemoragie subconjunctivală, cauzată tot de compresia feței în timpul nașterii.

Urechile

Cartilajul urechii externe este mai flexibil la nou-născut, putând fi și ușor modificat ca urmare a nașterii.

Nasul

Forma și dimensiunea nasului pot fi modificate ca urmare a deformării intrauterine din timpul nașterii, efect care va trece după câteva zile. La naștere, nasul și gura pot fi acoperite cu mucus. După naștere acesta va fi aspirat și curățat pentru a favoriza respirația bebelușului. Același mucus poate cauza respirația dificilă și strănutul la bebeluș.

Gura

Când bebelușul deschide gura, de exemplu pentru a plânge, se pot observa niște pete albe de dimensiuni reduse la nivelul gurii, de obicei spre cerul gurii. Aceste acumulări de celule se numesc perlele lui Epstein și vor dispărea în primele săptămâni de viață.

Se poate întâmpla ca nou-născutul să prezinte deja unul sau mai mulți dinți la naștere, deși este un lucru rar întâlnit. Dacă obișnuiește să își sugă des degetul, pot să apară blistere pe buza superioară, precum și pe deget sau pe mână.

Prezența frenului lingual (anchiloglosia) poate oferi senzația de restricție a mișcărilor linguale la bebeluș, de aceea îndepărtarea acestui fren este o practică des întâlnită, numită frenotomie. De obicei, frenul lingual se separă înainte de naștere, permițând libertatea de mișcare a limbii. În unele cazuri însă, acesta rămâne atașat la baza limbii. Frenul lingual afectează modul în care bebelușii mănâncă și înghit, interferând și cu suptul la sân. (3, 4)

Pielea

Culoarea pielii nou-născuților poate varia de la roz deschis până la tonuri de galben și roșiatic, în funcție de nivelul de activitate al copilului. Imediat după naștere copilul are pielea de culoare roșu-vinețiu. În primele zile pielea își pierde treptat din roșeață, rămânând ușor vineții doar extremitățile. În a treia zi atât mâinile cât și picioarele capătă o culoare gălbuie.

La naștere bebelușii sunt acoperiți cu variate fluide, inclusiv lichid amniotic și sânge de la mamă. De asemenea, pielea bebelușului este acoperită cu o substanță grasă numită vernix caseosa. Aceasta are rol de protecție în uter însă va fi eliminată prin spălare după naștere, odată cu eliminarea urmelor de sânge. Este produsă din celulele epiteliale ale copilului și de către glandele secretorii ale pielii.

Aspectul tegumentelor poate varia și poate prezenta anumite particularități de la un nou-născut la altul. Ca urmare a instabilității circulatorii de la suprafața pielii pot să apară anumite pete roșiatice sau albicioase. Tot din cauza circulației poate apărea acrocianoza -  pielea vineție – pe mâini, pe picioare și  în zona din jurul buzelor, în special dacă bebelușul este într-un loc răcoros.

Petele roșiatice, petesiile sau purpura (cauzate de hemoragii reduse ale unor vase mici de sânge) pot să apară pe față sau în alte zone. Sunt produse în timpul sarcinii și dispar în primele 1-2 săptămâni.

Pe pielea feței, pe umeri sau pe spate poate fi prezent păr fin și moale (puf) numit lanugo. Acesta apare de obicei din timpul sarcinii și dispare tot atunci; de aceea, lanugo este întâlnit în special la copiii născuți prematur și dispare în câteva săptămâni de la naștere.

Descuamarea pielii poate apărea în primele zile după naștere. În această perioadă infecțiile stafilococice prezintă un risc crescut de apariție prin pătrundere în organism la nivelul acestor mini suprafețe.

La naștere pielea bebelușului poate să nu conțină suficientă melanină. Dezvoltarea graduală a melaninei în mod natural se întâmplă după câteva săptămâni când pielea începe să se închidă ușor la culoare. (1)

Unii copii pot prezenta semne de naștere rozalii sau roșii (somon) care dispar în general în primul an. Petele mongoliene sunt albăstrui sau cu o tentă de verde-gălbui, apar de obicei pe spate și dispar în decurs de câțiva ani. Hemangioamele capilare sunt pete roșii produse de colectarea unor vase de sânge la nivelul pielii. Pot să apară de culoare deschisă la naștere, devenind mai intense și mai mari pe durata primelor luni de viață. De obicei dispar de la sine în aproximativ 6 ani. Petele vin-de-porto sunt de dimensiuni mai mari, de culoare roșu-purpuriu și nu dispar de la sine. Petele cafea-cu-lapte sunt maro deschis și nu dispar de la sine, intensificându-se la culoare treptat. Nu prezintă semne de gravitate decât dacă sunt foarte mari sau sunt prezente mai mult de șase.

Nevi pigmenti sunt pete maro sau negre ca niște alunițe. Majoritatea nu prezintă probleme, însă este necesară consultarea unui medic pentru confirmare.

Iritațiile pot fi prezente la nivelul pielii, fiind cauzate de colectarea secrețiilor în glandele pielii și dispar treptat. Miliumul, milia sau acneea miliară se prezintă ca o iritație roșie mică și neuniformă cu o zonă albă în centru, fiind localizată pe nas și bărbie. Acneea neonatală apare pe față sau în alte zone ale corpului, fiind cauzată de retenția de keratină și de material seboreic la nivelul foliculilor.

Eritemul toxic este, de asemenea, întâlnit la unii copii, este inofensiv și constă în pete roșii cu umflături pale sau gălbui, semănând cu o urticarie. Apare de obicei în prima zi și dispare într-o săptămână.

Icterul este o decolorare gălbuie a pielii și a zonei albe de la nivelul ochilor, o afecțiune ce nu apare în mod normal mai devreme de a doua sau a treia zi și dispare în 1-2 săptămâni. Este cauzat de acumularea bilirubinei (un produs ce este rezultatul deteriorării normale a unor celule sangvine roșii) în sânge, piele sau alte țesuturi din cauza incapacității ficatului de a elimina această substanță eficient din organism. De cele mai multe ori trece de la sine fără să afecteze copilul, însă dacă apare prea devreme sau dacă bilirubina este în cantități mult prea mari în organism este necesar consult medical de specialitate. (3, 4)

Toracele

Pieptul nou-născutului este moale, de aceea se poate observa că se mișcă la fiecare respirație, lucru perfect normal de care nu trebuie să te îngrijorezi. De asemenea, este posibil ca pieptul să fie mărit în volum atât la fetițe cât și la băieți. Acest lucru este cauzat de hormonii feminini care trec de la mamă  la făt în timpul sarcinii. La nivelul mamelonului pot să apară eliminări de fluid, reduse. Nu trebuie grăbită eliminarea acestui fluid. (3)

Abdomenul

Abdomenul nou-născutului este rotunjit și ușor mărit în volum.

Cordonul ombilicat conține trei vase sangvine (două artere și o venă) în interiorul unei substanțe gelatinoase. După naștere acesta este tăiat pentru a separa fătul de placentă. Ciotul ombilical este lăsat apoi să se usuce și să cadă singur, în aproximativ 10 zile până la 3 săptămâni. Zona trebuie să fie ștearsă cu alcool medicinal periodic sau spălată cu apă și săpun dacă devine murdară sau lipicioasă, pentru a preveni apariția infecțiilor. Zona buricului nu trebuie imersată în apă până când ciotul ombilical cade. Ciotul ombilical își va modifica treptat culoarea, de la galben la maro și negru, lucru perfect normal. Trebuie consultat medicul dacă acesta devine roșu sau prezintă un miros sau aspect neplăcut.

Herniile (ombilicale sau inghinale) sunt comune la nou-născuți și se prezintă ca o umflătură la nivel abdominal în zona ombilicală sau inghinală. În general aceste hernii nu produc durere copilului, fiind necesară o procedură medicală simplă dacă nu se remediază singură. Proceduri precum presarea buricului cu o monedă nu sunt indicate, fiind ineficiente și putând cauza infecții ale pielii sau leziuni. (3)

Membrele

În primele luni vei observa că bebelușul are tendința de a-și ține pumnii încleștați, coatele îndoite, șoldurile și genunchii flexați iar membrele îndreptate spre corp. Această poziție este similară cu cea intrauterină din timpul sarcinii. Copiii născuți prematur pot prezenta câteva diferențe la postură, aspect și comportament comparativ cu cei născuți la termen.

Uneori părinții se îngrijorează de curba aparentă a picioarelor copilului. Această poziție este cauzată, de asemenea, de cea din timpul sarcinii. Puteți muta picioarele ușor în poziția dreaptă, acest lucru întâmplându-se și natural când acesta se mai dezvoltă.

Unghiile

La naștere unghiile bebelușului sunt destul de lungi, astfel că se poate zgâria pe corp și pe față. Pentru a preveni acest lucru unghiile se pot tăia utilizând un foarfece de dimensiuni mici. Unii părinți apelează inițial la mănuși pentru mâinile bebelușului, reprezentând o alternativă înainte de a-i tăia unghiile.

Zona genitală

Organele sexuale pot fi mai umflate și mai mari după naștere, din cauza expunerii la hormonii mamei în timpul sarcinii, din cauza traumei nașterii și ca etapă naturală în dezvoltarea organelor genitale.

La fetițe, labiile mari pot fi ușor mărite în dimensiune. O zonă redusă de țesut rozaliu poate fi prezentă între labii, care se retrage de obicei odată cu dezvoltarea zonei genitale. Din cauza hormonilor materni majoritatea nou-născuților de gen feminin pot prezenta secreții vaginale de mucus și sânge în primele zile.

În cazul băieților scrotul poate fi mai umflat, cu pliuri cutanate, datorită expunerii la hormoni în timpul sarcinii și a traumatismului din timpul nașterii. (3)

Tot la băieți, odată cu dezvoltarea fătului în uter, testiculele acestuia se formează la nivel abdominal și coboară în scrot la puțin timp înainte de naștere. Cu toate acestea, există cazuri când acest lucru nu se întâmplă, bebelușul născându-se cu ectopie testiculară sau testicule necoborâte (criptorchidism). În majoritatea cazurilor acestea coboară în primele 6 luni de viață, nefiind necesară nicio intervenție. Dacă acest lucru nu se întâmplă, medicul va stabili planul de tratament și intervenția pentru coborârea testiculelor în scrot. (6)

Hidrocelul reprezintă formarea unui sac cu lichid la nivel testicular ce produce umflarea scrotului. Este destul de des întâlnit la nou-născuți și dispare de cele mai multe ori fără tratament în primul an de viață, fluidul absorbindu-se de la sine. Dacă nu dispare în primul an sau continuă să își mărească volumul, poate fi necesară o intervenție chirurgicală (hidrocelectomie). (7)

Hipospadiasul este un defect congenital întâlnit la băieți, care constă în dezvoltarea incompletă a uretrei (tubul care transportă urina de la vezică în exteriorul corpului) – astfel, meatul urinar extern (orificiul extern al uretrei) este localizat mai jos de vârful penisului, pe fața inferioară a acestuia sau în apropierea scrotului. Severitatea acestei afecțiuni poate varia în funcție de localizarea uretrei: aceasta poate fi puțin mai jos de vârful penisului, la baza acestuia sau în apropierea scrotului sau perineului.  Hipospadiasul apare ca urmare a unui dezechilibru hormonal, în așa fel încât uretra nu se dezvoltă normal. Diagnosticarea acestei afecțiuni are loc de obicei în urma examenului clinic după naștere și majoritatea cazurilor necesită o intervenție chirurgicală. (8, 9)

Valori antropometrice

Majoritatea copiilor născuți la termen au la naștere o greutate între 2600 - 4300 g, o lungime între 45-52 cm și perimetrul cranian de 31-36 cm, în funcție de durata sarcinii. În primele zile nou-născuții pierd aproximativ 10% din greutatea corpului, fiind vorba de fluide în cea mai mare parte. Ulterior, încep să ia în greutate după aproximativ 5 zile, ajungând la greutatea de la naștere în a 10-a sau a 14-a zi. Greutatea nou-născutului variază în funcție de factori genetici și de mediu. Clasificarea internațională a prematurității se bazează pe o greutate la naștere mai mică de 2500 g. Valorile pentru greutate, lungime și perimetrul cranian se compară cu graficele de creștere concepute de Organizația Mondială a Sănătății. (5)

Lungimea este măsurată din punctul maxim superior, vârful capului, la punctul maxim inferior, talpa piciorului. Circumferința fronto-occipitală variază între 31-36 cm, în funcție de sex și alte particularități. Aceste valori se pot modifica în primele zile ale bebelușului ca urmare a reducerii eventualelor edeme. Uneori se măsoară și circumferința pieptului pentru a se depista eventualele probleme ale creșterii și dezvoltării plămânilor. Circumferința pieptului normală este cu 2 cm mai mică decât perimetrul cranian la naștere și în primele luni.

Dacă observați anumite modificări în aspectul fizic al copilului care vi se par anormale sau aveți întrebări, este recomandat să consultați medicul.